Valea Jiului marchează astăzi praznicul Sfintei Varvara – Ocrotitoarea Petroșaniului

varvaraDe mai bine de 100 de ani încoace, minerii din Valea Jiului sărbătoresc, la 4 Decembrie, praznicul Sfintei Mari Muceniţe Varvara – Ocrotitoarea Minerilor.

Tradiţia sărbătoririi Sfintei Varvara a fost adusă, acum mai bine de 100 de ani, de muncitorii mineri din Silezia, angajaţi la Exploatarea Minieră de la Lupeni. De atunci, în fiecare an, minerii omagiază această zi prin comemorarea ortacilor dispăruţi în nefericitele accidente care au întunecat istoria mineritului din Valea Jiului şi se roagă pentru protejarea celor care, zi de zi, îşi riscă viaţa intrând în măruntaiele pământului pentru a aduce la suprafaţă cărbunele atât de necesar pentru lumina şi căldura din casele noastre.Sfanta Varvara sau Sfanta Barbara, o fecioara martira crestina, sarbatorita an de an, atat de biserica crestin – ortodoxa, cat si de cea catolica, in ziua de 4 decembrie, a prilejuit nasterea unei sumedenii de traditii, obiceiuri si superstitii, atat in Romania, cat si in restul Europei.

Se spune ca, intr-o zi, Sfanta Varvara a privit adanc si cu mirare catre ceruri, intrebandu-se cine a putut crea acea nemarginire albastra. Dintr-o data, in inima ei s-a ivit stralucirea luminii dumezeiesti, iar ochii mintii i s-au deschis spre cunoasterea nestitului, navazutului si neajunsului Dumnezeu care, cu mare intelepciune, cladise atat cerul cat si pamantul.
O alta legenda poveste despre o scaldatoare unde Sfanta Varvara a facut semnul crucii pe o marmura, dupa ce scrutase cu privirea rasaritul. Urmele degetului sfant al curatei fecioare s-au incrustat in marmura, ca si cum ar fi fost sapate cu un fier. Tot la acea baie, talpilor ei goale s-au intiparit, la fel, in piatra, din urmele acestea izvorand apoi o apa ce a vindecat multi oameni ce veneau acolo cu credinta.(Al.Lascarov – Moldoveanu – Vietile sfintilor)

Se mai zicea, in popor, ca Sfanta Varvara era o femeie buna, ce a devenit sfanta dupa moarte. Sfanta Varvara este cunoscuta drept ocrotitoarea femeilor si minerilor. Pe 4 decembrie, ziua Sfintei Varvara, minerii nu intra in galerii, ci sarbatoresc si se veselesc. De altfel , sfintei ii plac veselia, petrecerea si glumele. Potrivit unei legende , ea este inchisa in carbune de un blestem si doar o singura zi pe an , pe 4 decembrie , poate sa rasufle si sa se bucure.(Ion Ghinoiu – Obiceiuri de peste an)

In superstitiile romanesti , Sfanta Varvara este vazuta cand ca sora Sfantului Nicolae, cand ca mama sa , tatal fiind Sfantul Sava.De asemeni, se povestea ca Sfanta Varvara este una din cele trei stele de langa luna.Impreuna cu celelalte doua, ea protejeaza luna de Antihart, care vrea sa o manance.

Nu intamplator, in unele zone folclorice exista credinta ca Sfanta Varvara umbla cu un pahar de moarte.Tocmai de aceea, ziua ei era pastrata cu sfintenie, fiind periculoasa in special pentru copiii ce puteau cade prada varsatului sau bubelor.4 decembrie este a doua zi a Bubatului, de-a lungul carei oricine munceste , spala, toarce, sau chiar mananca fasole , risca sa fie umplut de bube sau chiar sa ii plece de pe lumea asta copiii.

In occident si in lumea catolica, Sfanta Varvara , cunoscuta drept Sfanta Barbara , este subiectul unei legende in care se spune ca a fost inchisa de tatal ei intr-un turn , pentru a o impiedica sa se marite.Apoi, dupa ce a devenit crestina , acelasi parinte a incercat sa o omoare, dupa care a denuntat-o autoritatilor pagane.Drept pedeapsa, el a murit lovit de un fulger.

In unele parti din Franta si Germania, ziua Sfintei Barbara este considerata debutul sezonului Craciunului.In sudul Frantei , in special in Provence, exista obiceiul de a se aseza pe pervazuri , la soare, farfurii umplute cu boabe de grau inmuiate in apa.Daca „graul Sfintei Barbara” crestea repede, se zicea ca va fi un bun pentru recolte.In caz, contrar , se prevestea un an dezastruos pentru grane. In ajunul Craciunului, aceste vase cu grau rasarit erau asezate langa „creche” , micile scene infatisand nasterea lui Iisus , ca simbol al viitoarei recolte.

Un obicei asemanator exista in Cehia si Slovacia, unde se asezau in apa crengute de cires, in speranta ca ele vor inflori in ajunul Craciunului.In Germania si Austria, se puneau in apa , intr-un mod asemanator, crengi ale pomilor fructiferi.Fiecare fata nemaritata tinea neaparat sa aiba o astfel de crenguta intrucat, daca inflorea de Craciun, era semn ca va fi cea dintai dintre suratele ei care se va casatori.In unele regiuni, aceasta traditie era atat de importanta incat ramurile erau fortate sa infloreasca, fiind tinute in camere mereu calde , pentru a fi daruite apoi de catre fete iubitilor lor , ca o declaratie de dragoste si o promisiune a unei viitoare casatorii.

In Polonia , ziua de Sfanta Barbara era asociata cu profetii despre vreme.Daca ploua pe 4 decembrie, se anunta un Craciun rece si inghetat, daca vremea este friguroasa, Craciunul era anticipat a fi ploios.