Din rețetele bunicii / Plăcinte momârlănești de cartofi

bunicaNu există casă țărănească în ținutul momârlanilor din Valea Jiului în care să nu se gătească, barem o dată la lună, plăcinte de cartofi. În serile reci de iarnă se spune că aceste plăcinte sunt nu doar binevenite, ci o delicioasă cină pentru întreaga familie.

În ultimul timp, s-a făcut mult lobby pentru acest preparat considerat “tradiţional” în bucătăriile momârlăneşti din Valea Jiului. Şi credeţi-mă că nu există momârlani pe Jiul de Vest sau de Est care să nu le aprecieze cu adevărat. Dar sunt şi alţi doritori ai faimoaselor plăcinte acest fapt fiind confirmat de un telefon primit din capitală de la un “chef “ profesionist în care mi se cerea reţeta acestora.

Oricât ne-am uita înapoi n timp, în cărțile de bucate ale moșilor și strămoșilor, originea plăcintelor de cartofi nu ne este pe deplin cunoscută. Nu ştim dacă momârlanii sunt cei care le-au descoperit sau dacă le-au ”importat” din bucătăriile altor popoare, având în vedere că au fost vremuri când aceste meleaguri deveniseră foarte cosmopolite. Tot așa, nu le putem încadra nici într-o anumită perioadă de timp. Oricum, în ciuda a ceea ce s-a mai spus și scris despre acestea, un lucru este cert: strămoșii daci nu le-au putut gusta din simplul fapt că, în vremurile acestora, cartoful nu ajunsese încă în holdele acestora și nici ale altor europeni.

Trist este faptul că deși sunt preparate culinare excelente, absolut tradiționale pentru zona noastră, cu toată faima lor, nici un restaurant al vreunei pensiuni de prin aceste locuri nu s-a încumetat încă să le treacă în lista de meniu.

Până se vor trezi bucătarii de pe la pensiunile din împrejurimi să vă ofere această delicatesă de Valea Jiului, cel mai comod este să vi le preparaţi dumneavoastră, acasă, în bucătărie. Iată ce și cum trebuie să faceți: Pentru început se curăţă şi se spală un kilogram de cartofi, dacă se poate, e mărime mare. Se dau pe răzătoarea cea mai măruntă şi se amestecă cu două ouă, sare, 200 grame de telemea veche de oi, 150 grame făină şi o lingură de smântână. Se încinge o tigaie, iar cu o lingură se întinde o pătură subţire de 0,5 cm din amestec. Plăcinta are forma unei clătite mai groase. Se rumeneşte bine pe o parte, apoi pe cealaltă şi se scoate pe o hârtie absorbantă. Acest tip de plăcinte se coc în tigaie precum clătitele, folosind doar foarte, foarte puţin ulei. Se consumă  calde, cu o cană mare de lapte bătut (sau ”covăsit”, cum zic momârlanii).

Poftă bună vă dorește BUNICA !