În peregrinările noastre turistice şi culinare, am descoperit, în unica Ţară a Moţilor, un soi de plăcinte nemaiîntâlnite şi nemaipomenti de gustoase. Reteţa lor şi istoria plăcintelor moţeşti, am regăsit-o mai apoi în ineditele istorii culinare ale regretatului Radu Anton Roman, de unde am extras pentru dumneavoastră povestea plăcintelor moţeşti pe piatră.
Piatra de plăcinte se dădea cândva de zestre în Apuseni şi prin părţile silvanice dintre Beclean şi câmpia bihoreană. Nici o fată nu se mărita fără lespedea ei (de aici vine şi expresia “a da piatra din casă”), nici o căruţă nu pleca la Târgul de Fete de la Găina fără cratiţa ruptă din stâncă.Cel mai des era o lespede mare, cam cât o roată de car, săpată ca o tigae şi lustruită de nenumărate generaţii, un fel de masă a (ne)tăcerii, căci în jurul ei se foiau copii gălăgioşi, câini de stână, imenşi şi flocoşi, muieri gureşe, oameni stârniţi de mirosuri şi pofte. Avea locul ei în curte, pe pirostrii, lângă cotlon – vatra îngropată unde se fierbeau magiunul şi ţuica – şi cuptorul de pită.
Când boresele plămădeau pâine, parte din aluat se subţia cu lapte, câteva ouă şi un pic de unt şi se lăsa să dospească. Peste piatră şi sub ea se încingea foc bun şi, când jegăraiul era roşu ca gurile iadului, piatra se mătura bine şi se ungea cu untură.Cu căuşul, se turnau-întindeau un fel de lipii rotunde şi subţiri, mari cât o strachină. Se coceau imediat, pe ambele părţi, mai repede decât în cuptor, piatra iradiind căldură până târziu, chiar şi a doua zi. Se ungeau cu untură multă, spre frăgezise, şi se umpleau – mai ales cu brânză şi urdă, dar şi cu varză călită, cartofi şi ciuperci în untură, cu ceapă şi păprică, ori şi alte verzituri de primăvară călite şi ele tot cu ceapă – apoi, bine împăturite, se mai încălzeau un pic, să frigă, ca plăcinte ce se aflau. Alteori, meşterii deveniţi artişti sculptau pietre mici, de-o măsură mai omenească, nu le mai deosebeai de tigăile adevărate, puteai găti în ele tocăniţe şi alte cele.
Pe valea Arieşului, de zilele lui Lazăr sau de Lăsata Secului, şi azi se tot coc rânduri peste rânduri de plăcinte, zise “pe chiatră” (ori palaneţe – când se umplu numai cu de-ale postului) căci moţogancele spun în gura mare că nimic nu coace mai bine ca lespedea, drept pentru care în orişice casă de gospodar găsiţi nu una, ci seturi întregi de lespezi, de toate mărimile.
Potfă bună şi nu uitaţi: la plăcinte, înainte !…
…Vă invită, cu drag, BUNICA
***
AVERTISMENT ! Conținutul acestui site este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGENTIA DE PRESA EXCLUSIV sunt protejate de către dispoziţiile legale cu privire la Legea drepturilor de autor. Sunt INTERZISE copierea, reproducerea, (integrală sau parțială), republicarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website, fără acordul expres al editorului. Orice tentativă de fraudă va fi pedepsită conform reglementărilor legale în vigoare.
Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor EXCLUSIV MEDIA, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing la adresa exclusivmediagroup@gmail.com.