O veste tristă / S-a stins jurnalistul lupenean Eugen Popa

popaIN MEMORIAM -EUGEN POPA-

Închin rândurile care urmează, unei alte personalități din municipiul Lupeni, care a plecat într-o lume mai bună. Ele sunt în cinstea memoriei inginerului EUGEN POPA, care a fost dascăl, coleg de breaslă şi deopotrivă, un bun prieten.

Atât cât l-am cunoscut, ne-a fost tuturor model de cinste şi moralitate, iar colegii ziariști din Valea Jiului îi vor păstra o pioasă amintire.

Deşi plecat dintre noi la o vârstă venerabilă, (79 ani) cred că mai avea multe de scris. Nu am să-i uit niciodată vorba” Angy, ce faci, cum o mai duci? Ce subiecte tari ai în numărul acesta? ” Întotdeauna avea rezervat un număr de ziare, iar casa devenise un altar al presei scrise.

A adunat sute de numere, publicații diverse, s-a bucurat de orice carte pe care o primea. Și nu uita niciodată să-mi spună” Și pentru mine una, să nu uiți, să o adaug la colecție”. Colecția va rămâne urmașilor săi, sau comunității, dacă familia vrea să o doneze viitorului muzeu care va funcționa în Palatul Cultural din Lupeni.

Și, legat de această investiție importantă din oraș, mă tot întreba când e gata. ”Mai e puțin nea Popică, mai e puțin”. Sunt parcă vinovată de neputința de a-i îndeplini ultima dorință. A vrut mult să-l vadă cum arată și parcă, îmi reproșez că nu i-am îndeplinit dorința. Am văzut și cum privirea i se însenina cum vedea poze noi, cu realizările din ultima perioadă. Și era mândru de acest lucru. Ar fi multe de povestit și cred că aș putea să scriu o carte despre acțiunile la care am participat împreună de-a lungul anilor.

Nea Popică, nu pot decât să-ți spun,că a fost o onoare pentru mine să fim colaboratori și buni prieteni . Prietenii sunt ca stelele . Nu le vezi întotdeauna, dar știi că sunt acum, acolo, Sus. Printre stele s-a ridicat și ing. EUGEN POPA și sufletul lui zburdă prin imensitatea Cerului, alături de sufletele altor colegi din presă, care au plecat mult prea devreme, dintre noi. Nea Eugene, dacă te întâlnești cu Miha, cu Dan, cu Ștefan, cu Mircea, și alți dragi nouă, spune-le, că ne este dor de ei. Ne vom întâlni, cu toții, odată, acolo Sus și vom scrie stihuri numai pentru îngeri.

Dumnezeu să te odihnească în pace, suflet blând și să te îmburde-n Rai!  Nu te vom uita niciodată!

ANGELLA DUMITRAȘCU