Un nou pas important în viața comunității petrilene a fost făcut la sfârșitul săptămânii trecute, arhitecți profesioniști entuziaști, împreună cu administrația locală de la Petrila, au discutat ”cu cărțile pe față” planul de regenerare industrială a spațiului fostei mine Petrila.
Expuneri ale mai multor modele europene de succes, asocierea cu administrația locală petrileană, deschiderea tuturor factorilor de decizie pentru dezvoltarea spațiului fostei mine Petrila și a comunității în special, au făcut parte din obiectivele discutate la masa rotundă.
Petrila renaște prin cultură – Arhitect Loredana Gaiță, Timișoara, membru al Ordinului Arhitectilor din România: ”Administrația locală, Ion Barbu și ceilalți care au ajutat la dezvoltarea culturii, alături de arhitecții care s-au implicat încă din 2012 și au făcut ateliere pentru clasarea minei, ar urma să se constituie, mai întâi în ”Asociația Planeta Petrila. Apoi, cred că ar trebui să dezvolte un plan de gestionare al perimetrului, care să propună o strategie pe termen scurt. Avem idei, dar ce stim deocamdată, e că mai întâi trebuie făcute activităti mici, care să atragă oamenii, să vitalizeze zona și care să implanteze acea parte a orașului Petrila în mentalul colectiv, că începându-și o nouă istorie și apoi, după ce asociația câstigă experiență să poată aplica pentru finanțări mari care să ducă la reconversia clădirilor”.
Masa rotundă este cel mai important pas de după salvarea clădirilor din curtea minei – Arhitect Ilinca Păun Constantinescu, București: ”Pentru prima oară, toți participanții se simt părtași și lucrul acesta nu s-a mai întâmplat niciodată până acum, pentru că terenul minei Petrila era undeva într-o zonă abstractă. El aparținea Societății de Închideri de Mine, care era al statului și deci al tuturor și al nimănui. Acum, peste câteva luni, din martie, terenul va deveni al primăriei și al oamenilor din oraș. Asociația ”Planeta Petrila” va facilita atragerea fondurilor, pentru că s-a dovedit, din analiza altor cazuri de orașe care au avut clădiri miniere, că aceasta a fost metoda cea mai simplă de a gestiona. În plus, aceasta va beneficia din start de notorietatea dată de numele său și, pe de altă parte, de notorietatea pe care fiecare din membrii săi o are”.
Ilinca Păun Constantinescu a subliniat de asemenea că aceasta a fost prima discuție despre clădirile și terenul fostei mine Petrila ca proprietate a primăriei și parte integrantă a orașului, la care au participat factori importanți de decizie în privința destinului patrimoniului fostului colos industrial al orașului: ”A fost o discuție bună, la care au luat parte factori de decizie importanți, personalități ale orașului și profesioniști entuziaști. Ne punem speranțele în domnul primar Jurca Vasile, care este deschis la colaborare și poate face ca Petrila să devină un exemplu de regenerare postindustrială!”
Mihai Ionuț Danciu, arhitect Petroșani, declară că ziua de 19 ianuarie, a însemnat o nouă etapă în proiectul de regenerare urbană a ansamblului protejat Exploatarea Minieră Petrila. Pentru mină, viitorul a început în 2012, a fost confirmat în 2015, este planificat în 2018 și este implementat în anii care urmează: ”Asociația Planeta Petrila, constituită din administrația locală, societatea civilă și profesioniști, își începe activitatea în zilele următoare. Primii pași, după constituire, vor însemna realizarea unui plan de management/gestiune a ansamblului și implementarea acestuia prin proiecte inițial mici, care vor crește exponențial odată cu trecerea timpului. Impactul scontat nu se referă doar la perimetrul minier, ci la întregul oraș, de la un capăt la celălalt”.
Arhitectul adaugă că în ”Planeta Petrila” sunt bineveniți toți cei care sunt convinși că ”Petrila e o lume ce nu seamănă cu nici o așezare posibilă, cu nimic şi nimeni de nicăieri“, adică o lume în care chiar și ceea ce pare de neimaginat se transformă în realitate, motivând deschiderea noii asociații care se va forma spre toți cei care doresc să se implice: ”Mina Petrila își va trăi o nouă viață numai cu participarea celor care cred în Petrila, în Valea Jiului și în oamenii ei”.
Au fost expuse mai multe modele europene de succes, exemplificări care au ajuns să schimbe favorabil viața comunităților din care fac acum parte integrantă. Dintre acestea, modelul francez de succes a fost prezentat de Cristina Sucală, arhitect la Paris: ”În primul rând, cred că putem să înțelegem că asemenea structuri au un potențial enorm, că e destul de mult de muncă și e nevoie de investiții și e nevoie ca administrația să se implice, dar, la sfârșit, va avea de câstigat mult mai mult decât dacă nu le-ar folosi. Putem învăta de la siturile industriale din Franța că patrimoniul industrial e rentabil, la sfârsitul procesului de reconversie. Poate crea locuri de muncă, poate redefini o societate, poate să dea oamenilor o anumită mândrie, să îi învete să își accepte și să-și valorizeze identitatea și originile și poate să redea un nou chip unei zone care devine gri și părăsită. Si în Franța sunt regiuni ce au trecut prin aceiași situație, când s-au închis minele. Au încercat să se gândească din timp la cum ar putea fi reconvertite. Declinul industrial a început din anii 60, mina s-a închis cu totul în 1990, iar ei au început procesul de reconversie în 1970. Treptat – treptat au început cu clădirile libere, dar au realizat că au nevoie de un plan, să se gândească ce să ofere comunității, așa încât să nu rămână golul. Așa au ajuns în anul 2000 să își pună problema listării acestui sit în patrimoniul UNESCO și în 2012 au reusit să o facă. (…) În Petrila avem brand-ul cu ”Planeta Petrila”, care a început să fie cunoscut în mai multe țări, filmul a fost difuzat în vreo 12 țări și cred că dinamica asta e în ambele sensuri. Când vin oamenii să viziteze obiective de care au auzit în film, și localnicii se simt mai valorizați, dar trebuie să și oferim ceva comunității. Nu poate fi doar un muzeu în locul minei, care se adresează doar publicului exterior”.