Constatând schimbările climaterice, fenomene naturale surprinzătoare și topirea ghețarilor din ultimele decenii, s-a ajuns la concluzia că acestea se datorează poluării atmosferei terestre. Cu scopul reducerii poluării, U.E. a impus norme care limitează emisiile de gaze nocive și pulberi în atmosferă, situație în care se află și centrale electrice pe cărbune.
Cum natura este imprevizibilă, producerea de energie electrică hidro, eolian, solar și chiar atomică pot fi oricând afectate, cauzând adevărate catastrofe naționale prin oprirea furnizării energiei electrice. Pentru evitarea acestei situați, cu scopul garantării siguranței și stabilității sistemului energetic, se impune, pentru menținerea în funcție și în rezervă, centralele electrice cele mai sigure, cele pe cărbune, obligând statele să găsească soluții tehnologice pentru funcționarea lor ecologică.
Actualmente, în România, consumul de energie electrică a scăzut enorm față de cel din trecut, moștenind și păstrând în funcție axa de termocentrale pe huilă (Mintia-Paroșeni) și pe lignit (Rovinari-Turceni-Ișalnița,…) bazate pe arderea simultană a prafului de cărbune și a gazului metan, instalațiile nepermițând arderea exclusivă a gazului-considerat nociv la arderea volumelor mari.
Consumul de cărbune față de ce se poate arde natural, clasic, este imens și depășește 1.000 Kg/MWh =1 Tonă /MWh, respectiv:
– axa huilă (V.J.) Paroșeni – 50 MWh = 50 to/h, respectiv 1.200 To/zi, 40.000 To/lună.
– axa huilă Mintia – 160 MWh = 160 to/h, respectiv 3.840 to/zi, 115.000 to/lună.
– axa lignit – 2500 MMh= 50.000 to/zi, respectiv 1,5 mil. to/lună, în condițiile în care depozitarea prafului de cenușă amestecat cu apă (șlam) ridică reale probleme ecologice pentru prezent și viitor, iar apa fierbinte constituie deșeu tehnologic nevalorificat.
Concluzia simplă este că energia electrică produsă în aceste centrale (uzine) care ard cărbune și gaz (ambele scumpe și la prețuri permanent crescânde) care emit noxe și pulberi și care nu pot fi stăpânite, sunt păguboase și din start nerentabile, impunând, ca în timp rezonabil, să se găsească soluții tehnologice ecologice pentru producerea de energie electrică, sigură, pe bază de cărbune.
O asemenea instalație termo-electrică, ecologică, simplă, este CET-ul, aflat sub licența firmei japoneze „Ebara” de 40 MWh, care arde exclusiv cărbune (huilă, sort + 40mm), iar în loc de gaz se înjectează aer în focarul astfel conceput încât să asigure arderea completă a cărbunelui, consumând o cantitate de cărbune într-un an cât consumă în trei luni o centrală pe combustibil combinat, de aceeași putere.
Principiul de funcționare al instalației se aseamănă cu cel a unei locomotive puternice care încorporează și generatorul de curent, întregul sistem fiind mecanizat. Instalația produce simplu energie electrică, majoritatea personalului concentrându-se pentru confortul populației prin producerea apei calde și agentului termic pentru încălzirea casnică, a instituțiilor și spațiilor industriale, arzând și deșeurile menajere, cenușa fiind valorificată ca adaos pentru fabricarea cărămizilor și asfaltului.
De regulă, se montează câte două instalații în fiecare locație, funcționând alternativ lunar dar și simultan în caz de necesitate, astfel durata lor de funcționare este îndelungată.
Gazele și pulberi emise în atmosferă sunt infime și mult sub baremul normelor internaționale impuse, consumul de apă este rezonabil și reciclabil, iar prețul energiei electrice și a agentului termic depinde exclusiv de prețul cărbunelui.
Termoficarea mediului urban și rural al României cu aceste CET-uri „Ebara”, care garantează siguranța și stabilitatea energetică națională, poate deveni realitate în condițiile fabricării în țară a acestor instalații, conducând la scoaterea treptată din funcție a termocentralelor pe bază de cărbune (huilă și lignit)
1 CET ecologic „Ebara”…40 MWh;
25 CET-uri ……………. 1.000 MWh;
100 CET-uri …………….4.000MWh.
În această situație rămâne de soluționat definitiv subiectul mineritului huilei din Valea Jiului care să garanteze exploatarea rentabilă, profitabilă și la un preț constant al cărbunelui.
De extragerea bogățiilor naturale solide se ocupă știința ingineriei miniere, care este de fapt o prestare de serviciu, având ca singur scop extragerea rentabilă a zăcământului în condițiile oferite de natură, cu scopul valorificării profitabile de către proprietar.
Condiția unică pentru ca o mină să fie rentabilă este ca valoarea zăcământului extras, livrat și încasat lunar să fie sensibil mai mare decât cheltuielile de producție. Inginerește, toate minele sunt bune și rentabile. O mină bună poate ajunge rea atunci când este condusă neprofesional, preferențial și prost, situație imposibilă să apară atunci când se implementează un Program minier de inginerie tehnologică operațională, specific fiecărei mine, care garantează exploatarea în siguranță, rentabil, pacea socială și profitabil al zăcământului, la un preț constant, inclusiv închiderea treptată, totală și ecologizarea perimetrului pe costuri de producție.
Ing. Dane Ignat Francisc