Slidul de poezie / CINSTIRE, un poem de Dorel Neamțu

Se îmbunează

Chipul acestui credincios,

Spre adâncă pioșenie,

Cu această CINSTIRE,

Din vis și din sămânța speranței,

Pentru osteneala

De a căuta, continuu,

Și pentru găsirea

Unui capăt de CURCUBEU;

Într-un pahar cu apă vie,

Uitat, de mic copil,

Pe o piatră arsă de soare,

În strâmtoarea pârâului GOLGORII,

Ce se varsă, vijelios,

Pe vreme de ”potop”

Peste grădinile îmbelșugate

Ale satului său natal.

În numele TATĂLUI – IOAN,

Și al MAMEI – OLIVIA

Și al SOȚIEI – CĂLINA

Și al FIULUI – MIHAI-ALIN

Amin !