Pod aforistic româno-sârb peste Dunărea Albastră

De pe acum nu doar magistrala construcție inginerească a Porților de Fier leagă România de Serbia ci, grație eminentului scriitor Valeriu Butulescu, un veritabil ”globe trotter” al aforisticii, peste Dunărea albastră s-a construit și o frumoasă punte culturală, având drept fundament aforismul.

Datorită lui Valeriu Butulescu, cu ceva ani în urmă a ieșit de sub lumina tiparului prima antologie a aforismului sârbesc în limba română, alcătuită de scriitorul român. Arc peste timp, la Belgrad a intrat la tipar şi cartea perechea acesteia, intitulată ”Antologia aforismului românesc în limba sârbă!” sau „Med i otrov”! („Miere şi otravă”!). Lucrarea îl are drept ”arhitect” pe scriitorul sârb Aleksandar Cotric, iar printre aforismele selectate de acesta, panseurile maestrului Valeriu Butulescu se regăsesc la loc de cinste.

Cum vede scriitorul Valeriu Butulescu această punte de cultură ce leagă, de pe acum, România și Serbia pe fundamentului literar al aforismului, am aflat chiar de la domnia sa:

”Pentru România, Occidentul a devenit un adevărat pol magnetic. Busolele româneşti din ultimii treizeci de ani îndeamnă invariabil spre Vestul cel policrom. Excepţie face Dunărea, căreia de la naştere îi prieşte culoarea închisă. Izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră şi, cu toate că e albastră, pleacă întins spre Marea Neagră. Deşi se naşte în Germania, paradoxal, Dunărea o ia la vale, lasă în urmă capitale şi locuri minunate, parcă obsedată de litoralul românesc.

Pe o porţiune însemnată, Dunărea separă Serbia de România. Despărţirea e formală. Fluviul udă echitabil ambele maluri, permiţând celor două popoare să se privească direct în ochi.

Sârbii nu uită că românii le-au întins mâna, aşa cum au putut, sfidând (mai ales noaptea!) un embargou dureros şi nedrept. Iar românii ţin minte că Serbia este singurul vecin cu care nu s-au războit vreodată. Şi mai ştiu că în comunism, televiziunea sârbă i-a ajutat să vadă, cât de cât, dincolo de Cortina de Fier!

Acum patru decenii, tot românul din sud-vestul ţării îşi făcea ”antenă pentru sârbi”! Era o construcţie mare şi ciudată, dar benefică. Odată urcată pe casă te ajuta să vezi lucruri nemaivăzute, cum ar fi un campionat mondial de fotbal! Semnalul, deşi amplificat la maxim, era slab. Îmi amintesc că la meciurile de fotbal, nu vedeam mingea. Dar ne imaginam unde este, după direcţia în care alergau jucătorii. Aşadar, graţie antenelor, am putut să ne cunoaştem mai bine. Ambele popoare sunt joviale, iubitoare de satiră, aforisme şi paradoxuri. Aşa cum ne-a obişnuit paradoxala Dunăre. Un fluviu foarte lung, dar nu atât de lat încât să ne despartă.

Aşa am ajuns să cunosc latura aforistică a literaturii sârbe. Care m-a cucerit, hotărându-mă să alcătuiesc şi să tipăresc prima antologie a aforismului sârbesc în limba română.

A meritat. Românii au putut savura, fără antene speciale, aforismele spirituale ale vecinilor. Iar scriitorii sârbi m-au răsplătit cu numeroase premii, dar şi cu prietenia lor.

Iar acum, iată! La Belgrad a intrat la tipar şi cartea pereche: Antologia aforismului românesc în limba sârbă! „Med i otrov”! „Miere şi otravă”!Ce frumos cadou de Crăciun! Acum, podul cultural are piloni adânci, pe ambele maluri E mai trainic şi mai suplu decât cel construit de Împăratul Traian între Drobeta şi Kostolac!

Îl felicit pe arhitectul şef al lucrării, scriitorul Aleksandar Cotric ! Podul aforistic peste paradoxala Dunăre albastră este gata!”, ne-a destăinuit scriitorul Valeriu Butulescu.