”Două inimi de străini”, o poezie de Dorel Neamțu

Home Cultură ”Două inimi de străini”, o poezie de Dorel Neamțu
”Două inimi de străini”, o poezie de Dorel Neamțu

Am pus clopot de biserici, să bată la miezul nopții
Arde satul de mirare, întrebând: ”Învie morții ?”

Din cer stele se coboară, peste sunetele albe
Se iau, în văzduh, de mână, peste nouri ca să salte

Lămpi aprinse scot lumină, strălucesc în noapte geamuri
Vântul vine pe aproape, scuturând ușor din ramuri

Copiii așteaptă clipa, căci poveștile o spun
Că din marea depărtare, iarăși vine Moș Crăciun

Să le ducă-n brațe taina miilor de bucurii
Îngeri, împărați și zâne – darul de a fi copii

Deodat, încet, se stinge sunetul cel lin de clopot
A bătut destul în noapte, ca aplauzele în robot

Se opresc din freamăt brazii, crinii cu-a lor flori închise
Tot mai dorm, încă în pace, sub seninul plin de vise

Mă ridic și-aprind lampa, ce o port ca o comoară
Să ardă pe cerul nopții, până când ziua coboară

Păsări rare din tufișuri, se rotesc ca o lumină
Și s-apropie să vadă, l-a mea masă chip de zână

Le fac semn să plece-ndată, nu m-ascultă, nu mai zboară
Acum văd și eu minunea, poate pentru prima oară

S-a vărsat toată cafeaua, peste fața mea de masă
Semn că, totuși, astă noapte, Cineva a fost în casă

Ori poate de-acum să vină, într-o zi ori de-a pururea
Să pună și ea să bată, clopot noaptea ori aiurea

Nu știu ce se-ntâmplă-afară, doar e numai miezul nopții
Pân-la anul mai țin lacăt, peste încheietura porții

Apoi o deschid în zare, să intre în ceas de seară
A mea zână, de oriunde, să privească-n geam, pe scară

Văd în așternutul clipei, chipul ei ce-n apă curge
Și se scaldă-n valuri repezi, ca pe-un râu de apă dulce

Rămân trestie albastră, ce se-apleacă peste mal
Să o prind de brâul fraged, ca pe-un cântec, ca pe-un val

Trec în stoluri fluturi roșii, noaptea toată de un vis
Bogății imaginare se scufundă în abis

Parcă ușa se deschide, ba nu-i drept, sunt ochii mei
Piere visu-n depărtare, ca o joacă cu doi zmei

Simt pe buze-a lumii soartă, și-un sărut aprins, de foc
Scânteie și vâlvătaie, și-au găsit în mine loc

Am s-o caut, în vânt și-n ploaie, printre flori și printre spini
Ca să bată-n miez de noapte, două inimi de străini !

DOREL NEAMȚU