Nu încape îndoială că sărbătorile Paștelui din Anul Domnului 2020 au fost mai grele ca niciodată. Așa cum la fel de categoric este faptul că, măcar în comunitățile de momârlani, zilele acestea de după sărbătorile Paștelui sunt și mai triste pentru că epidemia a ”închis” și porțile poate celor mai frumoase tradiții și obiceiuri ale acestora: nedeile de după Paște.
De sute de ani ori poate chiar mai mult, căci adânc înrădăcinată în timp, până la începuturile erei creștine, este tradiția aceasta a nedeilor de după Paște în comunitățile de momârlani din Valea Jiului. Potrivit datinii creștine, imediat după Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului, momârlanii din Valea Jiului încep praznicul nedeilor câmpenești.
Acestea sunt unele dintre cele mai frumoase obiceiuri care au loc în zonele rurale ale Văii Jiului. La nedeie, oamenii se adună, îmbrăcați în straie populare, la slujbă, după care, fie în curtea bisericii, fie în vatra satului, fie într-un alt loc cu însemnătate publică, se așează cu toții la masa cu bucate tradiționale și încing hora mare. Etnologul Petru Gălățan Jieț, el însuși momârlan de frunte, spune că că specificul acestor nedei constă tocmai în dezvoltarea relațiilor dintre oameni, pentru că în timpul acestor frumoase reuniuni oamenii povestesc lucruri legate de agricultură și oierit, despre cum au trecut de perioada iernii sau chiar câte animale s-au născut de la începutul anului. Localnicii ciocnesc ouă roșii, dezvoltând o adevărată competiție între ei, după care chiuiesc, cântă și joacă, ca la mare sărbătoare. Iar totul se întâmplă în curțile bisericilor, în jurul meselor cu bucate tradiționale gătite chiar la fața locului.
Nimic din toate acestea nu se va întâmpla în acest an, iar oamenii vor trăi bucuria nedeilor momârlănești doar deschizând albumele cu fotografii din anii anteriori, citind sau vizionând reportajele emoționante realizate în anii trecuți de cei care au venit să le imortalizeze pe peliculă frumoasele tradiții ale nedeilor.
Chiar și așa, momârlanii Văii Jiului promit că nedeile lor frumoase vor fi reluate, atunci când situația va permite acest lucru. Și vor fi iarăși ce au fost, dacă nu chiar, vorba aceea, chiar mai mult decât atât !…