Oricât de binevenite au fost în aceste grele săptămâni de carantină, prezentările video din mediul on-line ale unor reprezentanții teatrale din ciclul ”Dacă doriți să revedeți !…” ale trupei de teatru din Valea Jiului, acestea nu au putut fi mai mult decât un surogat al emoției, bucuriei, lacrimilor, plăcerii unor piese trăite ”live” în sala de spectacole a teatrului.
Poate tocmai de aceea, pentru că această dragoste ne doare reciproc, atât pe noi, spectatorii, tot atât de mult pe cât pe ei, actorii, o frumoasă idee a tânărului regizor Mihai Alexandru a prins aripi și a mobilizat trupa Teatrului ”Ion D. Sîrbu” din Petroșani în concretizarea unui spectacol inedit, mai ales în condițiile restrictive impuse de măsurile antivirale luate de autoritățile care – o fi bine, o fi rău ? – au dat o serioasă ”palmă” și dramaturgiei și artei spectacolului, în general.
Așa se face că piesa ”Această dragoste ne doare” montată în premieră la teatrul din Petroșani a fost adusă în fața publicului, via Internet, într-o formă de prezentare inedită, realizată de Sergiu Fîrte, a cărui editare video amintește de admirabilele scenete din ”Albumul duminical” al vremurilor bune din timpurile trecute, așteptate de iubitorii de teatru din toată țara, în fața micului ecran. Nu întâmplător, imaginile din producția teatrului de la Petroșani sunt alb-negru, iar decorurile sunt perfect asortate, așa cum nici alegerea unui aranjament muzical din care răzbat acordurile unor melodii cântate de Dan Spătaru, Mihaela Runceanu, Margareta Pâslaru sau Stela Popescu nu este, evident, întâmplătoare. Cert este că ”Această dragoste ne doare” este un spectacol care reușește să ne ducă înapoi în timp, cale de aproape o jumătate de secol, prin inegalabilele texte scrise de Tudor Mușatescu și Dan Mihăescu, așa cum potpuriul de scenete, scheciuri, monologuri sau cuplete interpretate cu talent de Amelia Toaxen, Corina Vișinescu, Izabella Badovics, Nicoleta Niculescu, Oana Liciu-Gogu, Alexandru Cazan, Cosmin Rădescu, Daniel Cergă, Dorin Ceagoreanu, Gheorghe Stoica, Ion Stoica, Laurențiu Vlad, Mihai Alexandru, Mihai Sima, Radu Tudosie și Sergiu Fîrte ne amintesc, celor mai în vârstă în mod special, de scene similare jucate pe vremuri de mari actori ai scenei românești precum Dem Rădulescu, Mihai Fotino, Ileana Stana Ionescu, Rodica Mandache, Alexandru Arșinel, Stela Popescu ș.a.m.d.
Pe scurt, un regal actoricesc admirabil, cu atât mai mult că, dacă ați ratat premiera absolută de sâmbătă, 23 mai 2020, puteți oricând să vă rezervați un loc gratuit, pe cel mai confortabil fotoliu din sufrageria de acasă și, la doar un click distanță, puteți avea propria reprezentație a acestei piese direct în televizorul, calculatorul sau telefonul dumneavoastră. Iar veștile bune nu se opresc aici, pentru că trupa de la teatrul din Petroșani pregătește și o continuare a acestei inedite premiere, care va avea loc cel mai probabil până la finalul stării de alertă cu restricții care încă țin blocată activitatea din sălile de spectacol.
Merită să mai consemnăm aici și un alt proiect actoricesc apreciabil al actorilor Teatrului ”Ion D. Sîrbu” din Petroșani care, în ultimele săptămâni, au reușit să facă, tot în mediul on-line, o veritabilă pledoarie pentru poezie, în cadrul proiectului ”Poezie în pandemie” care a pus încă o dată (dacă mai era nevoie !) în evidență talentul și calitățile artistice ale actorilor de la teatrul din Petroșani, în cea mai simplă și cea mai frumoasă, dar totodată și cea mai grea formă de exprimare artistică: recitalul de poezie. Cum sursă de inspirație le-au fost texte ale lui Nichita Stănescu, Serghei Esenin sau Adrian Păunescu, iar modele le-au fost cu siguranță titani ai scenei românești precum Gheorghe Cozorici, Florin Piersic sau Ion Caramitru, actorii teatrului din Petroșani au dat viață unora dintre cele mai frumoase versuri din literatura românească și universală. Spre bucuria celor de acasă, întru alinarea grelelor momente care-i despart pe oameni de teatru… această dragoste care ne doare !
Închei, convins fiind, așa cum remarca și Cosmin Rădescu, directorul Teatrului ”Ion D. Sîrbu”, că scriitorul George Stanca avea perfectă dreptate atunci când constata că, în definitiv, singurele palme pe care le poate primi teatrul și arta, în general, sunt doar… aplauzele publicului. Iar acestea, chiar dacă acum nu se văd, sunt la fel de generoase pe cât sunt de binemeritate. Bravo !
https://www.facebook.com/TeatrulDramaticPetrosani/videos/646799322716672/