E un obicei al oamenilor de a-și manifesta respectul față de semenii valoroși care, într-un domeniu sau altul, au lăsat semne importante ale trecerii lor prin această lume, acela de a ”boteza” cu numele lor străzi, piețe sau clădiri publice, după trecerea subiecților în eternitate. Sunt însă și situații în care această formă de admirație apare și pentru oameni valoroși care însă sunt bine-merci și încă își construiesc prin fapte drumul spre nemurire.
De aceea poate părea o ciudățenie că un bulevard din centrul Sucevei poartă numele Sofiei Vicoveanca sau că o străduță din satul Boșneagu din localitatea Dorobanțu poartă numele scriitorului Valeriu Butulescu. De altfel, chiar și acesta s-a declarat mirat de această situație cu atât mai mult cu cât, gorjean fiind de baștină și petroșenean de domiciliu, n-a avut niciodată nimic cu boșnegii din Dorobanțu Călărașului. ”Recent, un bun prieten mi-a scris că a dormit într-o casă situată pe o stradă care-mi poartă numele. Am crezut că e pus pe glume, nu tocmai sărate. Dar el mi-a spus că vorbeşte serios. Mi-a trimis şi o fotografie. Atunci m-am speriat de-a binelea”, mărturisește Butulescu.
Poate doar universalitatea operei sale să-i fi determinat pe cei din Dorobanți să schimbe numele străzii din satul Boșneag ce purta numele eroului comunist Vasile Roaită în cel al democratului liberal Valeriu Butulescu. ”Când dai o denumire nouă unei străzi, se lasă cu blesteme. Bieţii locuitori trebuie să-şi schimbe actul de identitate. Să faci din str. 23 August, 22 Decembrie mai înţelege omul. Treabă de calendar politic. Ţine de nehotărârea noastră istorică. Dar să faci din Vasile Roaită, Valeriu Butulescu e deja o mare nerozie… M-am liniştit când am aflat că nu e vorba de vreun bulevard bucureştean din zona Dorobanţi, ci de o străduţă din localitatea Dorobanţu, satul Boşneagu. Mai precis, o uliţă. Verde, neasfaltată, străjuită de o fântână din care poate fiecare să bea apă pe săturate. Strada seamănă foarte bine cu sufletul meu ţărănesc patriarhal. De aceea mă declar mulţumit, ba chiar flatat de acest demers. Mirarea mea nu s-a oprit aici. Pentru că, vă jur, de când mă ştiu nu am fost niciodată în Dorobanţu. Şi nici rude sau cunoscuţi nu am pe-acolo. Enigma s-a lămurit parţial. Unii oameni din administraţia locală au vrut ca strada respectivă să poarte numele unui scriitor român. Şi m-au ales pe mine. Cinste lor!”, spune Valeriu Butulescu.
Cert este că ducându-l pe Valeriu Butulescu înainte de vreme pe ”strada Nemuririi”, sătenii din Dorobanțu au făcut și o valoroasă investiție politică. Chiar scriitorul, care mai e și un fin politician pe deasupra, recunoaște cinstit că în pătimaşele sale dispute politice, a criticat sever acea zonă. ”Mi se părea dominată de un stângism păgubos. Acum, văzând noua stradă, lucrurile îmi apar într-o lumină mult mai favorabilă. Am început să iubesc acele locuri şi oamenii lor”, ne-a mai spus Valeriu Butulescu, devenit pe acum, cel puțin în Călărași, nu doar un scriitor universal, ci și unul… etern.