Lacu-și freamătă culoarea pese zori ce se revarsă,
Muntele ce-i stă alături se-oglindește și își varsă
Verdele-n culori smaralde peste unduiri plutind,
Soarele încet apare în sclipire, aurind.
Și-ntr-un colț abia ivită se zărește-o mănăstire
Mică și cu ziduri albe și-o cupolă în sclipire,
Poleită de la soare ce cunună parcă-a pus
Pe cupola mănăstirii, chiar pe cruce-acolo sus.
La doi pași de mănăstire se ivesc niște chilii
Mici, cu gemulețe albe și zăbrele ruginii,
Iară lacul chiar în partea unde-i mica mănăstire
Îi reflectă umbra-n apă și până să-ți vii în fire,
Să-ți dai seama că-i o umbră și nu-i colț de paradis,
Ești vrăjit de feerie și te-ntrebi dacă-i un vis
Sau aievea ți se-arată, dar se vede unduind
Apa lacului și astfel, din visare tresărind,
Vezi de fapt că-i doar o umbră ce venea așa, de sus
De la crucea ce se-naltă pe cupolă, spre apus,
Dar privind atent în apă, se arată ca pe-un nor
Răstignit pe crucea sfântă, sta Iisus biruitor
Și-n genunchi căzând deodată și cu sufletul sfiit
Mă închin și mă cutremur și privesc așa, uimit,
Iar Iisus cu mâna dreaptă semnul crucii a făcut
Pe-al meu creștet și de-odată, într-un val a dispărut.
Și-s uimit și-n năucire, tulburat de nedescris
Un călugăr mă zărește și îmi spune: n-a fost vis
A ales să ți se-arate, de azi nu mai ești proscris
Laudă Dumnezeirea ce în lac ți-a dat să vezi
Pe Mântuitorul lumii și în crucea lui să crezi.
Poezia ”Mănăstirea dintr-un lac” face parte din volumul ”Concertul fluturilor” apărut în iulie 2021 la Casa de Editură Exclusiv.
Foto: Sergiu Vințan