Furnalul de la Govăjdia, mărirea și decadența unui monument unic de arhitectură industrială

Home Reportaj Furnalul de la Govăjdia, mărirea și decadența unui monument unic de arhitectură industrială
Furnalul de la Govăjdia, mărirea și decadența unui monument unic de arhitectură industrială

Drumul spre mirificul sat Lelese din Ținutul Pădurenilor trece, inevitabil, prin Govăjdia, acolo unde, ascuns  printre vegetație, se află cea mai veche topitorie de metal din România. Aflați pe acest drum, desigur am decis să facem și noi o scurtă oprire la Furnalul de la Govăjdia, cu toate că nu știam exact la ce să ne așteptăm de la acest loc plin de istorie. Din exterior acesta pare doar o clădire abandonată, lăsată în paragină (ca atât de multe altele din România!) însă odată ce am intrat în sala principală a vechiului sit industrial am descoperit o adevărată comoară.

Zăcea acolo, parcă îmbătrânit de vreme și evident depășit de noile tehnologii, primul furnal cu flux continuu din Europa și al doilea de acest fel din lume. Deși dimensiunile sale nu sunt impresionante, furnalul având doar zece metri înălțime și doi metri în diametru, acesta a contribuit, în vremurile sale de glorie, la dezvoltarea întregii zone, prin producția mare de fontă și oțel, atât de necesară pentru progresul tehnologic al secolului al XIX-lea.

Construit acum două secole pe locul unde cândva exista doar un atelier de prelucrare a fierului, numit ”Limpetrul Vechi”, furnalul de la Govăjdia era cel mai modern din acele timpuri, fiind singurul care permitea topirea minereurilor de fier, fără oprire pentru descărcarea sau încărcarea furnalului. Există un zvon care spune că aici, la furnalul de la Govăjdia, au fost turnate chiar și module ale celebrului turn Eiffel din Paris, însă nu există dovezi certe care să ateste acest lucru, astfel încât specialiștii spun că totul este doar un mit, aducând ca argument faptul că modulele de susținere ale „emblemei” Parisului au fost de fapt turnate la combinatul siderurgic de la Reșița.

Furnalul hunedorean a funcționat până la începutul secolului XX, însă odată cu construirea combinatului siderurgic de la Hunedoara acesta a început să piardă teren în fața noii tehnologii, fiind în cele din urmă închis, din motive evidente.

Chiar dacă în prezent, clădirea principală are un aspect dezastruos, fiind lăsată pur și simplu în paragină, cuptorul nu renunță să lupte cu timpul și rămâne încă în picioare, oferind vizitatorilor o adevărată poveste despre industria fierului de acum 200 de ani. Monumentul istoric este unic în România şi reprezintă unul dintre cele mai vechi furnale cu turnare în flux continuu de producţie care pot fi vizitate, din întreaga Europă.

În ultimele două decenii, de când clădirea furnalului a fost declarată monument istoric de arhitectură industrială, autorităţile locale şi cele ale judeţului Hunedoara au promis adesea că vor contribui la reabilitarea furnalului, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Fascinați de istorie și de puterea acestui ansamblu arhitectonic de a reziste timpurilor și nepăsării, lăsăm în urmă vechiul furnal, îndreptându-ne către ținutul de poveste al pădurenilor din Lelese, nu fără a ne gândi că minunea aceasta așteaptă cu nerăbdare ca autoritățile să îi ofere din nou șansa de a-și regăsi măreția de altădată. Chiar dacă nu pentru a impresiona oamenii prin calitatea produselor feroase, ci doar de a impresiona turiștii fascinați de realizările bravilor noștri înaintași.