Rândunică, rândunea / O poezie de Dorel Neamțu

Home Cultură Rândunică, rândunea / O poezie de Dorel Neamțu
Rândunică, rândunea / O poezie de Dorel Neamțu

Rândunică, rândunea

Spune-mi când e ziua ta ?

Să-ți duc flori de busuioc

Să le porți, zburând, în cioc

Ca să-ți fie cu noroc

Rândunică, rândunea

Ce cauți la streașina mea?

– Eu îmi fac cuibul aici

Pentru puii mei cei mici

Să-i cresc vulturi și voinici.

Barză mare, barză mică

Cuibul tău tot se ridică

Aripile-ți stau întinse

Peste visele aprinse

Niciodată necuprinse

Inimă, pasăre rară

Ce cuib ți-ai făcut aseară?

– Îmi fac cuib de sărutări

Și-l zidesc cu-mbrățișări

Să se vadă peste zări

Inimă, cu glas de șoapte

Îți faci cuib noapte de noapte!

Nu mă-ntrebi de vreau și eu

Aduci stropi din curcubeu

Și mă faci să cânt mereu

Dar, ce pasăre ești, oare!

De te știe Sfântul Soare

– Eu sunt cuib fără hotar

Lumânare în ALTAR

Și iubesc și în zadar!

Sunt Steaua ochilor albaștri

Și cea mai caldă dintre aștri!