Chip de frunză de aramă
Parcă e un cântec sfânt
O iubire se destramă
O iubire pe pământ
A luat-o vântu-n coarne
Și a smuls-o din stejar
A purtat-o către moarte
Ca pe orice vis hoinar
Mă reped cu ochii minții
Și o scot dintre doi spini
Ca o inimă arată
De te face să suspini
Și am pus-o într-o ramă
Lângă altele din cas’
Mi se pare o icoană
Și din ochi nu o mai las
Dintr-o dată se transformă
Într-un vis frumos de stele
Nu e cumva astă formă
Inima iubirii mele ?
Și-o ating mereu cu plânsul
Și-o sărut cu zbor de cuc
Ii simt de departe strânsul
Parcă-i umbra unui nuc
Poate ziua-n care visul
Se va întâlni cu ea
Vom afla ce ne e scrisul
Pe pământ sau într-o stea
Înainte de-a ne naște
S-a născut iubirea noastră
Cea mai sfântă dintre astre
Cea mai floare dintr-o glastră
Mă petrec cu chipul frunzei
Zi de zi într-un pridvor
Și pictezi pe fața pânzei
Un sărut și un dulce dor .