Luceafăr, al tău răsărit, templu nesfârșit ! / O poezie de Dorel Neamțu

Dorul cuprinsu-ma

Versul aprinsu-ma

Și brațul strânsu-ma

Luceafăr cântatu-ma

Tu, fericitu-ne-ai

Tu, înviatu-ne-ai

Tu, mângâiatu-ne-ai

Tu, nemărginitu-ne-ai

Înger al versului

Sărut al șesului

Floare a raiului

Lumină a graiului

Ninsoare a ninsului

Culoare a stinsului

Foc al necuprinsului

Mare a întinsului

Iubire a visului

Pulbere a caisului

Murmur al abisului

Aripă a vântului

Mal al rotundului,
Val al nesfârșitului,

Cumpănă a veacului,

Steauă a înaltului

Lumină pe cer,

Stele ce nu pier

Frumoșii tăi sfinți,

Leagăn de părinți

Luceafăr de seară,

Dulce-a mea povară

Ca să te înalți,

Dincolo de alți

Și din al tău sânge ,

Țara mi se frânge,

C-au ucis și doina

Și umbra și moina

Și Prutul și Tisa

Care plânsu-ți-sa

Dorul tău e dor

Izvorul, izvor

Pământul, pământ

Poporul tău, sfânt

Tu nu ai mormânt

Numai legământ

TU nu ști să mori

Soare între sori

LUCEAFĂR, Al tău răsărit

Templu nesfârșit!