Te voi îmbrățișa / O poezie de Dorel Neamțu

Te voi îmbrățișa deseară

Cu-același vers pierdut pe drum

Să ne-nălțăm în flăcări iară

Să ardem tot, să ardem scrum

 

Și când va fi iar dimineață

Scântei se vor aprinde-n zări

Și ne vom naște la viață

Din dulci, albastre sărutări

 

Atunci piciorul tău va merge

Ca un ecou înaripat

Și depărtarea se va șterge

Ca un pierdut, sublim oftat

 

Te voi privi ca pe-o icoană

Retrasă într-un șir de brazi

Voi săruta a ta năframă

Ca pe un dar zilei de azi

 

Și fluturii de pe câmpie

Vor auzi al nostru dor

Iar cerul cântec o să-ți fie

Cu toate stelele în cor

 

Și când ne-om prinde iar de mână

Culoare ochilor va fi

Ca o mireasmă de scumpină

La umbra cărei ne-om iubi

 

Și în a nopții-mpărăție

Ne vom lega cu-n legământ

Ca-n veci iubirea să ne fie

Un vis etern, un cântec sfânt !