Să fim sinceri: fiecăruia dintre noi ne-a plăcut și încă ne mai place să fim premianți, iar orice diplomă adunată în portofoliul profesional, drept recunoaștere a unuia sau altuia dintre meritele pe care le avem, este un prilej de mândrie.
Spre exemplu, Valeriu Butulescu, reputatul scriitor, dramaturg, om de cultură al Văii Jiului și al României, nu ezită să-și recunoască, sincer și elegant, narcisimul atunci când vine vorba despre recunoașterea calităților sale care, în mod evident, nu ar mai avea nevoie astăzi de o certificare în plus.
”În speranţa că va rămâne între noi, vă spun un secret. Cât am fost elev abia aşteptam să vină 15 iunie. Începea o minunată vacanţă, care ţinea toată vara. Puteam să mă joc, să visez cât vreau, să citesc ce vreau. Desigur, ca orice copil de la ţară, aveam şi obligaţii, pe care le combinam armonios cu drepturile. De mic am avut o gândire distributivă. Puteam păzi vacile şi citi Confesiunile lui Rousseau în acelaşi timp. Treburile acestea nu se exclud. Vă mai spun un secret. Eu încă din copilărie am avut stofă de Narcis. Nu întâmplător m-am născut la doi paşi de Poiana Narciselor. Pe la mijlocul lui iunie se desfăşurau festivităţile de închidere a anului şcolar. Simţeam o bucurie imensă când primeam diploma şi coroniţa de premiant. Recunosc. Îmi doream mult acele premii. Mă pregăteam temeinic pentru a le primi, renunţam la preţioase ore de joacă, suportam eticheta de „tocilar” cu care mă şicanau unii colegi. Dar, an de an, pe 15 iunie trăiam bucuria de a fi premiant”, mărturisește Valeriu Butulescu.
În aceste condiții, este absolut de înțeles de ce maestrul Butulescu se declară mai mult decât încântat de atribuirea, în aceste zile, a unei diplome de laureat al Festivalului Naţional de Dramaturgie „Goana după fluturi” primită anul acesta, la mijloc de iunie, din partea Centrului Cultural pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale din județul Vâlcea.
”Diploma, onorată de semnătura maestrului Emil Boroghină, vine să răsplătească o comedie nebună: Câinele senatorial. Sper să o văd, cât de curând montată pe una din scenele teatrului românesc. Merită. Onoarea aceasta m-a făcut să retrăiesc farmecul sfânt al copilăriei. Până atunci mă uit cu drag la această diplomă. Care, fie şi pentru o clipă, îmi oferă privilegiul să mă simt iar copil”, ne-a mai spus Valeriu Butulescu.
Nu încape îndoială că, mai devreme sau mai târziu, cea mai recentă operă dramaturgică a scriitorului Valeriu Butulescu își va găsi binemeritatul loc în repertoriul vreunui teatru din România și dincolo de granițele acesteia. Așa cum s-a întâmplat cu toate creațiile domniei-sale.