Customize Consent Preferences

We use cookies to help you navigate efficiently and perform certain functions. You will find detailed information about all cookies under each consent category below.

The cookies that are categorized as "Necessary" are stored on your browser as they are essential for enabling the basic functionalities of the site. ... 

Always Active

Necessary cookies are required to enable the basic features of this site, such as providing secure log-in or adjusting your consent preferences. These cookies do not store any personally identifiable data.

No cookies to display.

Functional cookies help perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collecting feedback, and other third-party features.

No cookies to display.

Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics such as the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.

No cookies to display.

Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.

No cookies to display.

Advertisement cookies are used to provide visitors with customized advertisements based on the pages you visited previously and to analyze the effectiveness of the ad campaigns.

No cookies to display.

Avram Iancu redivivus! / Un editorial de Valeriu Butulescu

Home Stiri la zi Avram Iancu redivivus! / Un editorial de Valeriu Butulescu
Avram Iancu redivivus! / Un editorial de Valeriu Butulescu

Acum vreun sfert de veac, fiind preşedinte al Comisiei pentru cultură din Consiliul Judeţean am primit o scrisoare de la un simpatizant literar. Citind-o, mi-au atras atenţia caligrafia îngrijită a textului, frazele bine rotunjite, dar mai ales semnătura autorului, care avea o profundă rezonanţă istorică: Avram Iancu.

M-am liniştit când am înţeles că nu era vorba de un pseudonim. Semnatarul scrisorii primise efectiv acest superb nume de la părinţii săi, oameni cu simţ patriotic şi dragoste faţă de istoria neamului. Era un tânăr locuitor al municipiului Petroşani, iubitor de literatură sapienţială. Scrisoarea conţinea o selecţie din aforismele mele care, spunea Avram Iancu, i-au plăcut în mod deosebit. În final, domnia sa a adăugat şi un grupaj de aforisme proprii, cerându-mi punctul de vedere.

Totdeauna am încurajat creatorii tineri. E foarte important ca cineva să-ţi dea încredere, să te ajute să-ţi întinzi aripile, când vrei să zbori. Am acceptat cu plăcere o întâlnire cu Avram Iancu, ocazie cu care am cunoscut un tânăr ambiţios, iubitor de carte, cu ochi inteligenţi şi iscoditori.

Construcţia atletică a interlocutorului meu ilustra perfect vechiul dicton latin: “minte sănătoasă în corp sănătos”. De la el am aflat că practică sportul şi are în plan câteva proiecte măreţe care, cândva, vor uimi lumea.

N-am mai zis nimic. Când suntem tineri, visăm cu toţii. Apoi, cu timpul ne resemnăm. Aşa am crezut că se va întâmpla şi cu Avram Iancu, Mai ales când am aflat că s-a angajat bibliotecar, aşa cum îi stă bine unui om al cărţilor. Ba s-a şi însurat, bucurându-se, împreună cu soţia sa, de venirea pe lume a trei minunate fetiţe…

Dar surprizele acum începeau. Aflu din ziare că bibliotecarul Avram Iancu vrea să fie primul om din Valea Jiului care se va deplasa din Franţa în Anglia pe calea apelor, traversând înot Canalul Mânecii.

Am rămas uluit. Mă aşteptam ca un constănţean sau un om al Deltei să înoate cei 34 km. Noi pe-atunci în Vale nu aveam, nici ştrand, nici bazin de înot. Iar Jiul, Maleea sau celelelte pâraie locale sunt total improprii pentru nataţie.

Dar Avram Iancu era hotărât. Şi-a luat concediu de odihnă şi, ajutat de câţiva sponsori inimoşi, a ajuns în Franţa. Într-o dimineaţă însorită temerarul bibliotecar şi-a pus slipul şi casca tricoloră, pornind înot către Anglia.

Deşi relativ îngust, Canalul Mâneci se traversează greu. Vremea rămâne o loterie. Vântul şi curenţii marini, mereu în schimbare, pot zădărnici orice tentativă. După ce sportivul înotase jumătate de drum s-a dezlănţuit vântul, ridicând valuri mari, care puneau în pericol, nu doar înotătorul, ci şi bărcile care îl însoţeau. Acţiunea a fost anulată. Se părea că strâmtoarea Dover nu poate fi învinsă de Valea Jiului.

Dar Avram Iancu nu este omul care să renunţe aşa uşor. După încă o încercare ratată în anul care a urmat, s-a pregăti temeinic, reuşind traversarea la a treia tentativă.

Canalul Mânecii i-a deschis lui Avram Iancu apetitul pentru noi performanţe. A demarat un proiect grandios: parcurgerea înot a Dunării, de la izvor la vărsare, fără să recurgă la costum protector din neopren. Zis şi făcut. Sportivul intră în fluviu la ieşirea din Munţii Pădurea Neagră şi, după aproape două luni de efort, ajunge în Marea Neagră.

Fiecare an următor a marcat o nouă performanţă pentru tânărul bibliotecar. Pentru a-şi menţine forma, traversează Lacul Balaton, apoi Marea Galileii, pe întreaga lor lungime.

Numele său a ajuns tot mai cunoscut şi respectat. Paradoxal, înotul tinde să devină un brand pentru Valea Jiului. Municipalitatea simte această tendinţă. La Petroşani se inaugurează un modern bazin de înot, care primeşte numele sportivului Avram Iancu. Mii de copii şi tineri frecventează regulat bazinul. Mulţi dintre ei visează la performanţe în nataţie, inspirate de recodurile înotătorului local.

În 2023 sportivul din Petroşani a mai bifat o performanţă. A înotat, pe toată lungimea sa, Rinul. Acesta e mai scurt decât Dunărea, dar mult mai dificil de parcurs. Greutăţile se leagă de traficul fluvial infernal, dar şi de exigenţele germane şi olandeze, vizavi de normele care reglementează circulaţia pe fluviu. După mai multe peripeţii (e amendat de poliţia fluvială, ba i se mai fură şi motorul de la şalupa însoţitoare!), înotătorul ajunge în apele Mării Nordului, susţinut de mii de admiratori, din România dar şi din Germania şi Olanda.

Graţie internetului, în toate expediţiile cutezătoare ale înotătorului Avram Iancu am fost alături de el. Fiecare reuşită a sa ne-a bucurat, făcându-ne astfel părtaşi la succesul său. Parcurgerea Rinului, dincolo de angajamentul sportiv, a avut şi o nobilă dimensiune politică. Avram Iancu a înotat pentru admiterea României în Spaţiul Schengen.

Am găsit în arhiva mea de fotografii imaginea anexată. În urmă cu cinci ani, când Biblioteca Judeţeană m-a sărbătorit, sub genericul „Perenitatea Aforismului”, Avram Iancu a fost prezent. Am simţit nevoia să scriu despre acest om care, prin performanţele sale sfinţeşte, nu doar locul său de baştină, ci întreaga Românie…

Aştept ca formidabilele expediţii ale sportivului Avram Iancu să ia forma unor cărţi, scrise cu eleganţă, pe măsura talentului său literar.

VALERIU BUTULESCU