Veche capitală a Ungariei Medievale, în perioada anarhiei feudale de la 1307, în timpul regelui Carol Robert de Anjou, Timişoara este mult mai cunoscută oamenilor din zilele noastre drept “capitala democraţiei româneşti”, pentru că de aici a pornit scânteia care avea să aprindă Revoluţia română din decembrie 1989. Urmele tragediei de la Timişoara se mai văd încă şi astăzi în tencuiala ciuruită de gloanţe a clădirilor din centrul oraşului, pe porţiunea dintre Operă şi Catedrala ortodoxă, două dintre obiectivele turistice ale Timişoarei pe care nimeni nu le poate ocoli odată ajuns în oraşul martir al Revoluţiei.
Am poposit la Timişoara, în peregrinările noastre reportericeşti într-o frumoasă duminică de decembrie, când oraşul îmbrăca deja o nouă haină, aceea a unei adevărate capitale culturale europene. Pentru că Timişoara se prezintă astăzi ca o adevărată citadelă occidentală, cu locuri minunate care se cer vizitate şi cu lumini multicolore care te fac să pătrunzi, cu bucurie, în atmosfera sărbătorilor de iarnă. Centrul Timişoarei este, la 34 de ani de la Revoluţia care a pornit de aici, un loc în care bucuria se simte la fiecare pas, chiar dacă faţadele blocurilor din jur mai poartă încă amprenta masacrului de atunci. Păşim cu o oarecare sfială în istorica Piaţă a Operei, acolo unde liniştea şi pacea sunt atât de puternice, încât oamenii şi păsările savurează împreună aerul libertăţii.
Însă nu doar acest lucru face deliciul unui oraş demn de atenţia oricărui om care vrea să petreacă aici un frumos sfârşit de săptămână. Pentru că Timişoara este un oraş care, din multe puncte de vedere, se poate declara în “fruncea” ţării, cum atât de neaoş şi fermecător se declară bănăţenii. Bunăoară aici, la Timişoara a fost deschisă, în 1718, prima fabrică de bere din România, savurată şi în prezent de milioane şi milioane de oameni care apreciază gustul berii “Timişoreana”, despre care timişorenii spun că este neschimbat de aproape trei secole.
Tot aici, la Timişoara, a fost construit primul canal navigabil din România, canalul Bega, inaugurat la 1728 şi tot aici a apărut pentru prima dată iluminatul public stradal, mai întâi cu lămpi (la 1760) pentru ca, mai apoi, în 1884, Timişoara să devină primul oraş din Europa cu iluminat stradal electric cu 731 de lămpi. Şi tot aici, la Timişoara, infrastructura şi serviciile civilizaţiei moderne europene şi-au făcut mai întâi apariţia în ţara noastră. Astfel, aici a apărut primul ziar din România (”Temeswarer Nachrichten”) încă din 1771; primul serviciu de telefonie, în 1881; prima stradă asfaltată din ţara noastră, în 1895 sau primul tramvai electric, în 1899. Şi în fine, în urmă cu 34 de ani, Timişoara a devenit primul oraş liber din România contemporană, această din urmă performanţă costând însă 1000 de vieţi nevinovate.
Toate aceste lucruri au făcut din Timişoara nu doar o destinaţie turistică interesantă ci şi un oraş deosebit de atractiv pentru investitori, acesta fiind primul oraş din România cu şomaj zero. Acest lucru, pe de o parte, şi deschidera unor lanţuri de magazine comerciale de lux, pe de altă parte, au determinat reporterii ziarului francez “L’Expansion” să descrie Timişoara drept “vitrina economică a României”.
Un lucru cât se poate de evident astăzi pentru amatorii turismului de shoping care au la dispoziţie câteva zeci de mari centre comerciale, începând cu fosta emblemă a comerţului socialist, supermagazinul “Bega” din plin centrul oraşului şi culminând, în mod categoric, cu impunătorul centru comercial “Iulius Mall”, care se întinde pe o suprafaţă de 80.000 de metri pătraţi, fiind practic un adevărat oraş în… oraş.
La Timişoara, după 34 de ani de la Revoluţie, Crăciunul nu mai are miros de praf de puşcă amestecat cu sânge, ci un iz occidental de parfum floral şi un apetisant miros de cârnăciori prăjiţi şi vin fiert. Pentru că, nu-i aşa ?, chiar şi de sărbători, “tăt Banatu-i frucea !”
TIMIȘOARA / GALERIE FOTO:
