De mai bine de 100 de ani încoace, minerii din Valea Jiului sărbătoresc, la 4 Decembrie, praznicul Sfintei Mari Muceniţe Varvara – Ocrotitoarea Minerilor.

Tradiţia sărbătoririi Sfintei Varvara a fost adusă, acum mai bine de 100 de ani, de muncitorii mineri din Silezia, angajaţi la Exploatarea Minieră de la Lupeni. De atunci, în fiecare an, minerii omagiază această zi prin comemorarea ortacilor dispăruţi în nefericitele accidente care au întunecat istoria mineritului din Valea Jiului şi se roagă pentru protejarea celor care, zi de zi, îşi riscă viaţa intrând în măruntaiele pământului pentru a aduce la suprafaţă cărbunele atât de necesar pentru lumina şi căldura din casele noastre.

Sfânta Varvara sau Sfânta Barbara, o fecioară martiră crestină, sărbătorita an de an, atât de biserica creștin – ortodoxă, cât si de cea catolică, în ziua de 4 decembrie, a prilejuit nașterea unei sumedenii de tradiții, obiceiuri și superstiții, atât în România, cât și în restul Europei.

Se spune că, într-o zi, Sfanta Varvara a privit adânc și cu mirare către ceruri, întrebându-se cine a putut creea acea nemărginire albastră. Dintr-o dată, în inima ei s-a ivit strălucirea luminii dumezeiești, iar ochii minții i s-au deschis spre cunoașterea neștitului, nevăzutului și neajunsului Dumnezeu care, cu mare înțelepciune clădise atât cerul cât si pământul.

O altă legendă povestește despre o scăldătoare unde Sfânta Varvara a făcut semnul crucii pe o marmură, după ce scrutase cu privirea răsăritul. Urmele degetului sfât al curatei fecioare s-a încrustat în marmură, ca și cum ar fi fost săpat cu un fier. Tot la acea baie, tălpile ei goale s-au întipărit, la fel, în piatră, din urmele acestea izvorând apoi o apă ce a vindecat mulți oameni ce veneau acolo cu credință. (Al.Lascarov-Moldoveanu – ”Viețile sfinților”)

Se mai zicea, în popor, că Sfânta Varvara era o femeie bună, ce a devenit sfântă dupa moarte. Sfânta Varvara este cunoscută drept ocrotitoarea femeilor si minerilor. Se spune că în ziua de 4 decembrie, ziua Sfintei Varvara, minerii nu intră în galerii, ci sărbătoresc și se veselesc. De altfel, sfintei îi plac veselia, petrecerea și glumele. Potrivit unei alte legende, ea este închisă în straturile de cărbune de un blestem și doar o singură zi pe an, pe 4 decembrie, poate să răsufle și să se bucure. (Ion Ghinoiu – ”Obiceiuri de peste an”)

În superstițiile românesti, Sfânta Varvara este văzută când ca soră a Sfantului Nicolae, când ca mama acestuia, tatăl fiind Sfântul Sava. 

Nu întâmplător, în unele zone folclorice există credința că Sfânta Varvara umblă cu un pahar de moarte. Tocmai de aceea, ziua ei era păstrată cu sfințenie.

4 decembrie este considerată și ca fiind a doua zi a Bubatului, de-a lungul căreia oricine muncește, spală, toarce, sau chiar mănâncă fasole , riscă să fie umplut de bube.

În Occident si în lumea catolică, Sfânta Varvara, cunoscută drept Sfânta Barbara este subiectul unei legende în care se spune că aceasta a a fost închisă de tatăl ei intr-un turn, pentru a o împiedica să se mărite. Apoi, după ce a devenit creștină, același părinte a încercat sa o omoare și nereușind, a denunțat-o autorităților păgane. Drept pedeapsă, el a murit lovit de un fulger.

În unele părți din Franța și Germania, ziua Sfintei Barbara este considerată debutul sezonului Crăciunului. În sudul Franței, în special în Provence, există obiceiul de a se așeza pe pervazuri, la soare, farfurii umplute cu boabe de grâu înmuiate în apă. Dacă „grâul Sfintei Barbara” crește repede se zice că anul care vine va fi unul bun pentru recolte. În caz, contrar, se prevestește un an dezastruos pentru grâne.

Un obicei asemănător există în Cehia și Slovacia, unde se așezau în apă crenguțe de cireș, în speranța că ele vor înflori în ajunul Crăciunului. În Germania și Austria se puneau în apă, într-un mod asemănător, crengi ale pomilor fructiferi. Fiecare fată nemăritată ținea neapărat să aibă o astfel de crenguță întrucat dacă înflorea de Crăciun era semn că va fi cea dintâi dintre suratele ei care se va căsători.

În Polonia, ziua de Sfânta Barbara era asociată cu profeții despre vreme. Dacă plouă pe 4 decembrie, se anunță un Craciun rece și înghetat, dacă vremea este friguroasă, atunci Crăciunul era anticipat ca fiind unul ploios.