Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul…gândului smerit…dăruieşte-l mie, robului Tău.
„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău. Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.
(Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul sau „Rugăciunea Postului Mare”)
Gândul smerit este fundamentul unei vieți duhovnicești autentice. Așa cum spune Pr. Dan Constantin Ceredeev: „Gândul smerit te face să te gândeşti mai mult la ceea ce nu ai, decât la ceea ce ai realizat deja.” Smerenia ne protejează de mândrie, ne învață să recunoaștem că nu știm totul și că fiecare pas pe calea virtuții este doar un început, nu un sfârșit. În smerenie, descoperim că adevărata înțelepciune vine din dorința de a învăța, nu din iluzia unei înțelepciuni complete.
Sfântul Casian Romanul, vorbind despre lupta interioară, spune că „trebuie să ucidem gândurile păcătoase încă de la început, ca să nu ducă la păcate mai mari”. Astfel, primul pas în lupta duhovnicească este controlul gândurilor noastre, iar în această luptă smerenia devine o armă puternică. Prin smerenie, învățăm să respingem gândurile care nu ne aduc pace și să ne întărim în credință.
Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa spune: „Gândurile ne conduc viaţa. Dacă avem gânduri de pace, linişte, dragoste, atunci și viaţa noastră va reflecta aceste virtuți.” Astfel, dacă îngăduim gândurilor noastre să fie curate și pline de iubire, acestea vor aduce în viața noastră liniște și pace lăuntrică. Dacă însă gândurile noastre sunt pline de ură, frustrare sau mândrie, acelea vor duce la tulburare interioară.
Smerenia nu este doar o virtute, ci un dar divin care ne ajută să ne curățim gândurile și să trăim în pace cu noi înșine și cu ceilalți. Gândul smerit ne protejează de capcanele mândriei și ale gândurilor păcătoase, iar prin el, ajungem să înțelegem mai profund voința lui Dumnezeu în viața noastră. Să cerem, așadar, din inimă ca Dumnezeu să ne dăruiască acest dar, astfel încât să trăim în adevăr și iubire, urmând calea smereniei și a păcii.