Informația potrivit căreia, după realizarea unor necesare și binevenite lucrări de reabilitare, Centrul de Cultură și Artă al Consiliului județean Hunedoara va reinaugura Sala „Ladislau Schmidt” din cadrul Ansamblului Istoric Mina Petrila readuce în atenție numele acestui emblematic artist al Văii Jiului, care și-a lăsat pentru eternitate amprenta asupra culturii și artei din regiune, transformând propria sa experiență de miner în monumentale lucrări de artă dedicate minerilor.

Cu toate că repere ale artei sale stau mărturie a uriașului său talent artistic în Petrila și Petroșani mai ales, localități care l-au înobilat de altfel cu titlul de cetățean de onoare, povestea de viață a remarcabilului artist-miner Ladislau Schmidt este însă prea puțin cunoscută publicului larg, chiar și în comunitățile căruia acesta i-a aparținut și pe care a căutat să le slujească prin cultură și artă.

Născut în orașul Petrila la data de 1 iunie 1930, într-o familie de miner, Ladislau Schmidt își trage rădăcinile de undeva din Germania, bunica acestuia fiind soră cu marele muzician Franz Schubert. S-a familiarizat de mic copil cu munca grea, la doar 13 ani angajându-se la firma Wildman unde a lucrat vreme de patru ani, până când vârsta i-a permis să se angajeze la mină. La Mina Petrila a început să lucreze mai întâi ca potcovar în subteran, apoi ca lăcătuș, iar din 1977 a obținut calificarea în meseria de miner. În paralel însă, așa cum avea să-i mărturisească scriitorului Lucian Strochi într-un interviu, intrase în el o pasiune, o patimă care avea să nu-i mai dea pace nici o zi din viața sa: dorința de a se consarca artei, frumosului și, prin acestea, oamenilor adâncurilor.

În materie de artă plastică, Ladislau Schmidt a fost mai ales un autodidact, cu toate că a urmat cursurile Școlii Populare de Artă de la Petroșani și chiar a studiat, preț de aproape două luni, la București, în atelierul sculptorului Mihai Onofrei. „Atelierul” său de creație a fost însă mina, iar modelele sale au fost minerii, motiv pentru care și-a autointulat operele sale de artă drept „lucrări minerești”. „În marea lor majoritate, lucrările mele sunt lucrări despre şi pentru mineri. De fapt, dacă mă gândesc bine, nu ştiu dacă am făcut vreodată vreo lucrare neminerească: chiar atunci când am făcut un portret de fată, am văzut-o cu ochii minerului. Şi încă ceva: de va fi să plec de aici, n-aş putea să nu fac lucrări „minereşti”. M-am legat prea mult de mineri. Şi apoi neam de neamul meu am fost mineri. Mama se trage din neam de aurari; tata din cărbunari. Eu de mic am crescut alături de mină. Sau poate că mina a crescut în sufletul meu odată cu vârstele mele”, mărturisea Ladislau Schmidt, în același interviu consemnat în anul 1977 de Lucian Strochi.

Într-o valoroasă carte biografică dedicată acestui artist, scriitorul și criticul Dumitru Velea prezintă întreaga operă artistică a acestuia, de la monumentalele sale lucrări din orașul Petrila (Monumentul statuar de la intrarea în localitate sau cel din fața Casei de cultură ce-i poartă numele) și Petroșani (Monumentul statuar din Defileul Jiului), la basoreliefurile din clădirea administrativă a fostei Mine Petrila, de la Casa de cultură sau a celor de pe holul Primăriei din Petroșani și din clădirea administrativă a actualului Complex Energetic Valea Jiului până la medalioanele, metaloplastii sau desene, afişe, medalii, ştampile, cataloage. De altfel, Dumitru Velea avea să-i confere maestrului Ladislau Schimdt prima mare distincție drept recunoaștere a activității sale în cultură și artă, în 1991 prin decernarea Premiului Fundației „I.D. Sîrbu” pentru întreaga activitate.

Printre lucrările realizate de Ladislau Schimdt se numără portrete ale unor mari personalități ale culturii române precum: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale,. Emil Racoviță, Mihail Sadoveanu sau medalioane-efigii în ipsos, reprezentându-i cu fineţe artistică pe Caragiale, Coşbuc, Alecsandri, Eminescu, Sadoveanu, Bălcescu, Creangă, dar şi pe Ion D. Sîrbu, în aluminiu patinat. Cele mai „vizibile” și cele mai valoroase lucrări ale acestuia sunt însă cele monumentale: obeliscul „Nicio lacrimă”, cum este cunoscută lucrarea sa reprezentativă din fața Casei de cultură de la Petrila, care poartă, de fapt, titlul „Din adâncuri spre culmile mineritului” (realizat în 1974), „Intrarea în Oraşul Petrila” (1976), „Bun venit în Valea Jiului” (1976),  „Ştafeta generaţiilor” (1976), „Avalanşa” și ”Alpiniştii” din Cheile Tăii (1987), „Spicul grâului” (1988), ”Sfânta Varvara” (1991) ș.a.m.d.

Alte zeci și zeci de schițe ale unor lucrări de artă cu care Ladislau Schmidt și-ar fi dorit să înobileze toată Valea Jiului, cu convingerea declarată că „oamenii au nevoie de statui și de lucrări de artă, tot așa cum au nevoie de flori” au rămas însă nematerializate după ce, urmare a unei boli incurabile, artistul s-a stins din viață la 27 decembrie 1994.

Flacăra vie a creației sale artistice a rămas însă mereu aprinsă și va dăinui peste timp amintind tuturor celor care o vor vedea nu doar de talentul unui mare artist, ci mai ales de cei cărora prin aceste opere le-a făcut, pe veci, lumină: minerii Văii Jiului.

Drept omagiu pentru acest remarcabil artist-miner, fosta sală de ședințe a conducerii Minei Petrila, decorată de excepționale basoreliefuri ale maestrului, va purta de pe acum numele „Sala Ladislau Schmidt” în cadrul Ansamblului Istoric ”Mina Petrila” și va deveni un punct de reper pentru acțiunile culturale care vor fi găzuite aici, sub patronajul Centrului de Cultură și Artă al județului Hunedoara, în ceea ce devine tot mai pregnant un cunoscut drept Exploatarea Culturală Petrila. Un loc în care creația, munca, talentul aertistului-miner Ladislau Schimdt stau, așa cum se cuvine, la loc de cinste.