Sigur că tema unui război nu este un subiect pe care să-l abordezi ușor, la o șuetă și-o cafea cu prietenii, dar atunci când poveștile despre războiul din Ucraina (spre exemplu) vin de la Ilie Pintea, lucrurile se schimbă în mod radical. Asta deoarece Ilie vede războiul cu alți ochi și știe să-l privească nu doar cu obiectivismul necesar al jurnalistului echidistant, ci și cu sufletul unui reporter de pace în vremuri de război.

De aceea, „interviul cu public” pe care am avut ocazia să i-l iau lui Ilie Pinte, reporter de război al Radio România Actualități, în cadrul evenimentului „Chipuri ale războiului din Ucraina”, în deschiderea ediției aniversare a Zilelor AztekArt, așezonat cu fotografii emoționante și filmări inedite de pe front, a ținut atentă audiența numeroasă vreme de mai bine de două ore.

În tot acest timp, cei care au avut inspirația de a-și rezerva un loc la acest eveniment au văzut imagini unice și au avut ocazia să afle povestea din spatele fiecărei fotografii ori a celei din spatele fiecărei secvențe audio-video documetate de Ilie Pintea pe linia de front a războiului din Ucraina, dar și în spatele acesteia. Povestirile-reportaj realizate de acesta nu sunt decupate din tipicul reportajelor de război pe care le vedem, în general, pe posturile de televiziune ori în filmele ce abordează această temă. De aceea, ele nu prezintă doar cadavre răpuse de gloanțe și proiectile, doar clădiri distruse de rachete, doar sângele scurs în tranșee ori pe caldarâm, ci arată mai ales cum este viața oamenilor prinși într-un război pe care nu credeau că lumea civilizată îl va mai permite vreodată în Europa.

„În general eu, ca jurnalist, dar mai ales ca reporter de război, nu-mi permit să prezint opinii personale legate de acest război. Eu prezint doar faptele, realitatea, așa cum e ea, lăsându-i pe cei care le ascultă și le privesc să le judece așa cum doresc și așa cum le dictează conștiința. Dar în același timp, nu am mers în Ucraina ca să cumpăr usturoi, așa cum spunea la un moment dat Ion Cristoiu, ci din dorința să-mi fac meseria și să le prezint oamenilor de acasă chipurile războiului, așa cum le-am văzut eu și așa cum sunt ele în realitatea vremurilor pe care le trăiesc oamenii de acolo”, a mărturisit Ilie Pintea.

De aceea, pe lângă interviurile din tranșee cu lideri ai Armatei ucrainiene întrerupte pe șuieratul proiectilelor, pe lângă plânsetele mamelor rămase fără copii și a soțiilor rămase fără bărbați, Ilie Pintea a documentat povești de viață ale oamenilor din orașele devastate de război și, în general, poveștile trăite de oameni aflați într-o țară măcinată de această tragedie. În reportajele lui Ilie Pintea se regăsesc, în egală măsură, povești despre viața comunităților de români din Ucraina, în rândul cărora acesta a găsit oameni de-a dreptul fabuloși.

L-am întrebat pe Ilie Pintea care este povestea care l-a impresionat cel mai mult, cea care ar putea să-i definească experiențele trăite în Ucraina și după ce, cu ajutorul lui Dumnezeu, acest război se va încheia. „Fiecare om pe care l-am cunsocut are o poveste impresionantă. Fiecare oraș și fiecare sat prin care am trecut are o poveste aparte. Cred însă că acea poveste pe care nu am să o uit niciodată este nașterea unui copil, într-un sat aflat undeva pe prima linie a frontului. Satul fusese devastat aproape total după atacurile rușilor, iar cei mai mulți oameni fugiseră. Nu mai exista spital, nu mai exista farmacie, nu mai existau medici sau asistente medicale, iar o femeie ucraineancă tocmai ce ajunsese în chinurile facerii. Nu avea cine să o asiste la naștere și femeie trecea prin momente de cumpănă. Atunci, cei care rămăseseră cu ea și-au asumat riscul să treacă dincolo, în tabăra rusă, unde au găsit un sanitar rus care a venit urgent să ajute la nașterea acestui copil. Am înțeles din această poveste de umanitate că oricât de urâtă e fața războiului, câtă vreme nmai există un strop de umanitate în oameni, mai există speranță. Și că viața poate începe chiar și în acele locuri unde bântuie moartea. M-a impresionat profund povestea acestei femei și fetiței care s-a născut acolo, pe front, cu ajutorul „dușmanului”. Și, împreună, au decis să-i dea fetiței numele Victoria!”, povestește Ilie Pintea.

Puteți găsi arhiva completă a poveștilor spune de Ilie Pintea, acest reporter de pace pe vremuri de război, pe platforma on-line a jurnalistului, la adresa web: www.altfeldelocuri.ro

Mulțumim, Ilie Pintea pentru încă o seară cu povești de război așa cum altminteri nu poți să le vezi decât prin ochii unuia care le-a trăit aievea.

Foto: Micul Radu