Cu o carieră de 65 de ani în domeniul artei fotografice, dar în același timp cu o energie demnă de invidiat pentru un octogenar, pe simezele celor mai valoare Saloane Naționale și Internaționale de Artă Fotografică de pe întregul mapamond, numele vulcăneanului Francisc Németh (membru de onoare al Asociației Internaționale de Artă Fotografică) se dovedește a fi unul rostit cu respectul și admirația cuvenite unui artist care a devenit un veritabil ambasador al Văii Jiului și al României pe scena culturală mondială.
Considerat, pe bună dreptate, ca fiind cel mai titrat artist fotograf al României, cu o impresionantă carte de vizită și cu un palmares artistic de excepție, Francisc Németh este și astăzi unul dintre cei mai activi exponenți ai acestui gen artistic din întreaga lume, prezența sa în cadrul oricărei expoziții de artă fotografică fiind considerată un reper al înaltei calități a acesteia.
Francisc Németh este nu doar un artist desăvârșit, exponent valoros al artei fotografice contemporane, ci și un pionier al acestei forme de exprimare artistică din România. Nu este loc de nici o îndoială că bunul Dumnezeu l-a dăruit pe omul acesta, atât de simplu și, în același timp, atât de fascinant, nu doar cu har și pasiune, ci și cu o neobosită putere de muncă și dedicație exemplară, dar mai ales cu un caracter desăvârșit. Veritabil ”vrăjitor” al luminii și al culorilor, Francisc Németh uimește permanent cu impresionantele sale cadre fotografice, alb-negru sau color, ce par desprinse dintr-o lume ireală și totuși, atât de palpabilă. Imaginile surprinse de artist, fie ele instantanee ori rezultat al unei meticuloase și atente regii, rivalizează cu operele de artă ale marilor maeștri din epoca Renașterii și au puterea de a transmite, dincolo de ceea ce vedem îndeobște în fotografie, o seamă de mesaje cu putere de simbol, care devoalează un spirit înalt, un om de cultură rasat, un artist desăvârșit, un veritabil profesor al acestei atât de valoroase secțiuni ale ”belle-arte”-lor contemporane. Distinsul profesor universitar dr. Dorel Găină, decanul Institutului de Artă din Cluj spunea la un vernisaj expozițional că ”fotografiile lui Francisc Németh exprimă optimism și parcă zâmbesc, chiar și atunci când înfățișează un moment trist, exprimând speranță.”
În spatele zecilor de distincții care i-au fost conferite de-a lungul timpului de Asociația Națională a Artiștilor Fotografi, de Asociația Europeană a Artiștilor Fotografi ori de Asociația Internațională a Artiștilor Fotografi și a sutelor de expoziții cu tot atâtea premii obținute pentru lucrările sale de artă fotografică, talentul său este dublat de o muncă de perfecționare continuă, de o documentare minuțioasă și experiență dobândită în mii și mii de experiențe, de inovații în materie, de studiu.
Pasiunea lui pentru imagine a început încă din primele clase elementare când și-a surprins învățătoarea cu o reproducere fidelă a imaginii desenate de ea pe tablă. La 11 ani de ziua lui a primit un diavizor ”Diascol” și câteva diafilme. A văzut câteva filme de cinema la căminul cultural, unde sporadic erau filme proiectate cu un aparat de proiecție de 16 mm. Curios și ingenios din fire, ce s-a gândit, să facă și el: ”Cinema” în dormitorul bunicii cu ce avea în dotare, diavizorul și diafilmele. A camuflat geamurile dormitorului cu hârtie de ambalaj, a decupat în mijlocul hârtiei o gaură de 25 x 35 mm, a scos geamul mat din diavizor și a fixat diavizorul în dreptul decupajului. Prietenii și colegii de clasă adunați la eveniment, așteptau în camera întunecată curioși să vadă ce se va întâmpla. A trimis pe unul din ei afară în curte la locul stabilit înainte, cu oglinda de bărbierit a bunicului, ca să direcționeze reflexia luminii soarelui către gaura decupată la semnalul dat de către el bătând în geam. A dat semnalul și să vezi minunea, imaginea de pe diafilm a apărut clară și luminoasă mare, la mărimea de 2m x 3m pe peretele văruit în alb în dormitor. Proiecțiile de diafilme s-au repetat până s-au plictisit să vadă cele cinci diafilme din dotare.
Era în clasa a opta la şcoală, la Târgu Mureş, în anul 1959, când a găsit în librărie o cărticică intitulată: „Învaţă să fotografiezi”, pe care a decis să o cumpere, având în vedere costul mic al acesteia: 2 lei. Nici nu bănuia atunci că acesta era începutul unei pasiuni pentru o viață. Au urmat reviste, cărţi, albume, abonament la revista „Fotografia” editată de AAF începând din 1968.
Prima expoziţie personală a avut-o la Vulcan, în holul liceului din localitate, în anul 1974.
Fotografiile la dimensiunea standard pentru expoziții de artă fotografică: 30 x 40 cm le realiza personal, în laboratorul foto amenajat acasă, cu ajutorul unui aparat de mărit Opemus.
Prima lucrare fotografică realizată de Francisc Németh care a fost acceptată ca operă de artă la un Salon Naţional de Artă Fotografică este un portret de femeie, lucrarea fiind prezentată în anul 1975 la o expoziție la Cluj. Acesta a fost de fapt „botezul” lui ca artist fotograf confirmat de un juriu național. Au urmat apoi, tot mai multe validări ale talentului său, astfel că în 1977 şi-a depus dosarul la Asociația Artiștilor Fotografi din România, pentru a fi primit, având deja un palmares naţional corepsunzător, inclusiv statutul de inițiator și organizator al primului Salon Național de Artă Fotografică pe tema ”Foto-Folclor”, găzduit în cadrul manifestărilor culturale desfășurate în orașul Vulcan: „Nedeia Vulcăneană”.
Francisc Németh nu a urmat cursuri de specialitate în domeniul artei fotografice, însă a fost un perseverant și meticulos autodidact în tehnică şi creaţie fotografică. Nu a avut niciodată un mentor, în schimb a avut mulţi discipoli talentați, mai ales după ce a înființat Fotoclubul Electron, în cadrul căruia a transmis colegilor pasionați de fotografie, experienţa lui în acest domeniu.
Maestrul Németh este fost primul artist fotograf în istoria judeţului Hunedoara care a avut acceptată o lucrare la un Salon Internaţional de Artă Fotografică în străinătate, după ce participase deja cu succes la Salonul Internaţional al României în 1977. Astfel, debutul său în lumea artei fotografice universale s-a materializat prin prezența sa pe simezele salonului tematic „În aurul luminii”- de la Buenos Aires-Mar del Plata din Argentina, în 1980.
Dincolo de admirația pasionaților de artă fotografică din întreaga lume, bogata sa corespondență cu federațiile internaționale și cu alți artiști fotografi din lume, invitațiile de a participa cu lucrările sale la Saloane Internaționale de pe toate continentele lumii, a atras și atenția organelor de Securitate. Între anii 1977-1986, având o activitate amplă cu reuşite pe plan internațional, a îndeplinit condiţiile necesare pentru a primi distincţiile de merit de la Federaţia Internaţională de Artă Fotografică: FIAP (în 1985), AFIAP și EFIAP (ambele în 1986). Pentru a primi aceste însemne avea de achitat infima taxă de 10 DM însă, cum regimul socialist restricționa deținerea de valută, nu i-a fost acceptat schimbul valutar.
Tot atunci, în anul 1986, a fost desemnat de conducerea Asociației Naționale a Artiștilor Fotografi să reprezinte România la o tabără de creaţie şi un simpozion internaţional de Artă Fotografică la Plovdiv, în Bulgaria. După ce a făcut toate pregătirile şi avea aprobările necesare de la serviciu și din partea organelor locale de partid, cineva, probabil din Ministerul Culturii sau poate din cadrul serviciului de Securitate, a blocat acţiunea, neacordându-i viza de trecere a frontierei.
Treptat, i s-a retras și sprijinul pentru organizarea Salonului Național de Artă Fotografică „Fotofloclor” (primul de acest fel din România) de la Vulcan. Decepționat, a renunțat să mai trimită lucrări în expoziții de artă fotografică și, preț de câțiva ani buni, a stat deoparte de acest domeniu, cu toate că nu a renunțat nici o clipă de a-și continua pasiunea în realizarea de imagini fotografice cu valoare artistică.
A revenit în anul 1990, după alegerea noii conduceri a Asociației Artiștilor Fotografi din România, unde a fost ales în calitate de consilier pentru Filiala Transilvania. Avea să se lovească însă de o altă tristă realitate a acelor vremuri: în zadar era posesor al unui aparat foto performant: Minolta 700SI cu un set de obiective de calitate şi negative Kodak Gold. Pentru că nu se mai găseau soluții de developare și hârtie fotografică de calitate, astfel că developate la magazinele foto din oraș, imaginile de peisaj aveau cerul mov. Ori, astfel de imagini erau din start respinse de organizatorii marilor evenimente artistice în domeniul foto.
Acesta a fost momentul unui nou salt uriaș în cariera de artist fotograf a lui Francisc Németh. După ce a văzut la un vecin o imagine foto digitală, adusă din străinătate, care era tipărită pe o coală de hârtie la o imprimantă color, şi-a dat seama că aparatura fotografică digitală a ajuns la o performanță care face posibilă realizarea de lucrări artistice la format mare. A înțeles că aceasta este o oportunitate excelentă pentru arta fotografică și a început să studieze tehnica și tehnologia aferentă. În anul 2009 și-a schimbat aparatul pe film Minolta 700si, cu unul dintre urmașii acestuia pe digital, Sony Alpha 330, iar în anul 2011 a cumpărat un Sony Alpha SLT 77, cu care alături de o imprimantă A3+ și cu un PC suficient de performant, având instalat un program Photoshop, a realizat singur lucrările pentru prima expoziția personală după trei decenii. Intitulată „Vulcan trecut şi Prezent”, expoziția prezentată în anul 2014, cuprinzând 60 lucrări de format A3+ s-a bucurat de un succes enorm, autoritățile locale achiziționând întreaga colecție, care a devenit o expoziție permanentă ce poate fi vizitată și în prezent în spațiile publice de la Primăria municipiului Vulcan.
Au urmat, rând pe rând, alte expoziții personale, sub genericul „Retrospectivă”, la Vulcan (în 2014), la Lupeni (în 2015), la Petroșani (în 2015), la Târgu Mureș (în 2015), la Cluj (în 2016). Apoi, o altă expoziție, în 2017, intitulată „Urme în Umbre”, prezentată cu succes la Vulcan și Petroșani, dar și la Oradea și Varpalota (în Ungaria). În 2019, artistul fotograf Francisc Németh avea să prezinte și o expoziție personal aniversară, la 75 de ani de viață și 45 de ani de carieră artistică. Câțiva ani mai târziu, în perspectiva aniversării a 80 de ani de viață și o jumătate de secol de carieră în arta fotografică, maestrul Francisc Németh, între timp laureat al celor mai valoroase distincții naționale și internaționale în arta fotografică, dar și cu titlul de ”cetățean de onoare” al municipiului Vulcan (în care locuiește), Casa de editură Exclusiv a editat două excepționale albume foto dedicate reputatului artist: „Nuanțele pasiunii” (în 2023) și „Femeia, eternal engimă” (în 2024).
Ambele albume s-au bucurat de prezentări însoțite de expoziții de artă fotografică itinerante, la Vulcan, Lupeni, Petroșani, Deva, Cluj-Napoca, Tg. Mureș sau București.
Pe cât de talentat și pasionat, pe atât de modest și disciplinat, artistul fotograf Francisc Németh a trecut repede peste eurforia momentului anivesar al celor 50 de ani de carieră artistică, abordând în continuare arta fotografică cu aceeași seriozitate care-i caracterizează prezența sa în expozițiile internaționale de fotografie la care este, în mod constant, invitat să participe. Iar noile premii obținute în mod constant de maestrul Francisc Németh nu fac decât să confirme, o dată în plus (dacă mai era nevoie!) că acesta își continuă cu succes parcursul unei vieți dedicat pasiunii pentru arta fotografică.