Mărturisirile jurnalistului Viorel Ilișoi despre strălucirea acestei minunate profesii invadate de profani

Home Cultură Mărturisirile jurnalistului Viorel Ilișoi despre strălucirea acestei minunate profesii invadate de profani
Mărturisirile jurnalistului Viorel Ilișoi despre strălucirea acestei minunate profesii invadate de profani

O lansare de carte este în vremurile pe care le trăim un eveniment de neratat. Iar pentru un jurnalist, atunci când e vorba despre o carte scrisă de un confrate, evenimentul devine chiar unul epocal. Cu acest tip de sentimente am răspuns invitației lansate de colegul Ilie Pintea de a participa la lansarea celui mai recent volum al confratelui Viorel Ilișoi în Valea Jiului. Poate pentru că în general munca noastră, a ziariștilor, e atât de efemeră, numele său îmi vorbea mai mult despre tagma scriitorilor. Desigur, ca și consumator de presă ce mă știu, voi fi citit în ”Jurnalul Național”, în ”Național” sau poate chiar undeva în gazeta planetară ”www” unele din reportajele sale fascinante, fără să-mi întipăresc însă pe retină numele autorului.

Lucrurile s-au schimbat radical după ce l-am cunoscut pe Viorel Ilișoi, la Petroșani, în ambianța cafenelei culturale Aztek, odată cu evenimentul cultural propus de Ilie Pintea: lansarea volumului ”Strălucitor”, cea mai nouă carte semnată de jurnalistul Viorel Ilișoi. M-am bucurat de lectura acestei cărți în care am găsit multe întâmplări care păreau desprinse cumva și din biografia mea. Semn că în gazetărie sunt multe lumi paralele. Cel mai mult m-am bucurat însă de poveștile gazetărești spuse cu atâta haz și cu atâta patos de Viorel Ilișoi. Pentru că poveștile din spatele reportajelor și articolelor de ziar sunt, de fapt, crâmpeie din neștiuta viață a unui reporter adevărat care fac de cele mai multe ori ca noi, cei din branșă, să vedem această profesie ca pe ceva…
strălucitor.

Desigur, subiectul volumului ”Strălucitor” al lui Viorel Ilișoi nu este nici pe departe vreun epitet pe care acesta încearcă să-l pună unei profesii care, în ultimii ani, pare invadată, ca să nu spun chiar cotropită de profani. Și nici vreun termen comparativ pentru calitățile reportericești și scriitoricești ale autorului, cu toate că – părerea mea! – i s-ar cuveni din plin acest lucru. De fapt, titlul acestei cărți vine de la ”brandul” unei ciudate licori bachice descoperite de autor undeva în Basarabia, în care Viorel Ilișoi a văzut un subiect ”tare” de reportaj. Așa cum în această carte puteți regăsi și alte întâmplări adevărate din viața de reporter a autorului care, așa cum bine remarcă un alt ”Luceafăr” al presei românești, Mihnea Măruță, în prefața acestui volum, ”vede ca nimeni altul din presa românească, subiecte și texte în orice, chiar și printre întâmplările volatile ale unei călătorii oarecare, dar și în urmele celor mai grele încercări personale.”

Cu o experiență de trei decenii în presă, Viorel Ilișoi se autoproclamă pe de o parte ”ziarist pe stil vechi”, iar pe de altă parte, cu modestia tipică doar unui profesionist de certă valoare, recunoaște senin că ”nici după 30 de ani nu poți spune cu adevărat că ești ziarist. Pentru că ziarist nu ești, ci devii tot mai mult, cu fiecare zi ce trece și cu fiecare articol pe care-l scrii.” Cert este că Viorel Ilișoi face parte din ”specia” tot mai rară a gazetarilor care au mâncat jurnalismul pe pâine (de unde și inspiratul concept de copertă al al volumului ”Strălucitor”, realizat de Elena Iluță !) și care au băut suficient de multă cerneală pentru ca, din condeiul său, să curgă reportaje uluitoare, de antologie a presei românești și tomuri la fel de valoroase și apetisante pentru adevăratul cititor de presă.

Într-un fel, cred că până și întâlnirea mea cu confratele Viorel Ilișoi a fost una providențială, pentru că a venit, în chip salvator, chiar într-un moment în care trăiam tot mai des deziluziile unei profesii ce pare că se îndepărtează tot mai mult de idealurile care m-au adus, tot acum trei decenii,
într-o redacție de ziar. Personal, recunosc că întâlnirea de seară cu Viorel Ilișoi, acest veritabil ziarist pe stil vechi a avut efectul   acelei misterioase licori al cărui nume dă titlul cărții. Pentru că am redescoperit că, oricât de multe dezamăgiri ai avea, orizontul acestei profesii de gazetar este întotdeauna unul… ”Strălucitor”. Orbitor de strălucitor !

Iar pentru asta, vă mulțumesc, stimate confrate Viorel Ilișoi. Și-ți mulțumesc, Ilie Pintea, pentru oportunitatea de a-l cunoaște aievea pe Viorel Ilișoi.

Tiberiu VINȚAN
Ziarist (tot) pe stil vechi

Foto: Cornel Pintea