Printre numeroșii oameni politici care s-au perindat în Valea Jiului, la finalul lunii februarie, pentru a-și declara susținerea cu minerii protestatari de la Mina Lupeni, care-și cereau la fel ca în 1929, 1977 sau de atâtea ori după 1990 dreptul la plata corectă pentru munca depusă, s-a numărat și europarlamentarul Cristian Terheș. Urmaș politic al Seniorului Corneliu Coposu, ca membru al PNȚCD, acesta a înțeles că dacă vrei cu adevărat să-i înțelegi pe mineri, trebuie mai înainte să cunoști ce înseamnă în chip real mina.
Eurodeputatul Cristian Terheș a vrut și atunci, în februarie, să intre în subteran pentru a discuta cu minerii autoblocați în galerii și pentru a înțelege mai bine în ce constă munca din adâncul pământului. Spre deosebire de alți colegi în ale politicii a înțeles că intrarea în mină nu este doar un drept sau un privilegiu pentru orice om politic, ci că acest lucru presupune reguli și măsuri de autoprotecție care necesită o seamă de aprobări și un minim instructaj. ”Când am fost la Lupeni, în urmă cu câteva săptămâni, să vorbesc cu minerii ce protestau pentru că nu și-au primit drepturile salariale, mai mulți mineri protestatari de la suprafață sau soții ale minerilor ce erau în subteran mi s-au plâns de condițiile foarte grele de lucru, de lipsa investițiilor în mină și de faptul că li se cere o producție nerealistă în condițiile date. Am dorit să intru în mină chiar atunci însă mi s-a spus ca e o procedură de urmat și nu se poate pe moment. Le-am promis însă minerilor că, pentru a vedea la fața locului condițiile de muncă, voi face demersurile să intru în mină și le-am făcut, împreună cu doi consilieri ai mei care m-au însoțit și ei în experiența din adâncurile Minei Lupeni”, se destăinuie europarlamentarul Cristian Terheș.
Acesta a primit aprobarea de a vizita subteranul Minei Lupeni joi, 18 martie 2021. Pentru a-și putea împărtăși experiența însoțită de imagini a obținut chiar și dreptul de a folosi un aparat video/foto în mină, după procedura specială de autorizare a acestuia de către specialiștii de la INCD INSEMEX, la Insemex Petroșani. Pentru că și-a dorit să aibă parte de o imagine reală a muncii din subteran și nu una ”cosmetizată” așa cum se procedează de regulă în cazul vizitelor efectuate de oficialități, Cristian Terheș a fost dus chiar la un loc de muncă dintr-un abataj al Minei Lupeni.
Experiența a fost, firește, una marcantă, pentru politicianul român care a descris-o în felul următor: ”Acolo lucrează efectiv 4-10 oameni, în funcție de lungimea frontului și de schimb. Riscul de surpare este iminent. Deasupra capului ai, până la suprafață, sute de metri de bolovani și pământ. E suficient să faci o mișcare greșită sau să cedeze un stâlp ori grinda de fier și riști să fii îngropat de viu. La propriu! Până la a ajunge, însă, la abataj, în primă fază cobori cu colovia circa 250 de metri, de la nivelul pământului până la cota 400, de unde mergi pe o galerie betonată (sectorul 1) până la un alt put, interior (numit și „puț orb”, pentru că nu are ieșire la suprafață). De la acest al doilea puț cobori iar cu colivia câteva sute de metri, de unde o iei pe galerie, spre abataj. Prima parte a acestei galerii (sectorul 2) e susținută de niște armături în semicerc, care au între ele lemne, pe unde mai trebuie să te apleci. De la un punct încolo (sectorul 3), însă, trebuie să mergi în pasul piticului iar, din loc in loc, pe distanțe de câțiva zeci de metri, trebuie efectiv să te târăști în coate și genunchi, deoarece gaura galeriei e până la un metru diametru. Pe lângă faptul că în sectorul 3 e foarte cald, ești ud de transpirație, nu ai loc să te ridici, când mergi în coate și genunchi trebuie efectiv să te prinzi de ce poți să înaintezi. Dacă nu ai de ce să te prinzi, îți introduci pur și simplu degetele în pământ sau în cărbunele sfărmat ce e sub tine și te tragi înainte. Nu mai spun că trebuie să fii atent la cap, să nu te agăți în ceva fier sau lemn, etc. Pe când ajungi la abataj, la punctul de lucru, ești efectiv extenuat fizic. Da, poți spune că minerii au condiție fizică în acest mediu, se mișcă prin acele galerii ca “omul păianjen”, însă, totuși, după un asemenea traseu să mai și lucrezi acolo 6 ore e ceva greu de descris în cuvinte. Să mai faci, în aceste condiții, și producție mare de cărbune e ceva irealistic.