Coboară vântul rece, din ramuri de măslin
Cu dorul tău de mugur, ca dintr-un colț divin
Din păru-ți plin de vise și stele ce ard, foc
Mă aprind din a lor raze și ard ca un noroc
Iar vântul tot adună, ce-i flacără și jar
Și focul se înalță ca slujba din ALTAR
Se duce pân-la Îngeri, la Soare și la zei
Împrumutând IUBIREA, ca zborul alb de miei
Și-n liniștea ce curge ca vinul în pahar
TU pari a fi o nimfă la al meu hotar
Din zborul lor de păsări, trimise de un Sfânt
Ți-au împletit cunună, în cer și pe pământ
Și mâna ta întinsă, ca spre un vis etern
Rămâne o statuie în rai și în infern
M-apropii de-a ta umbră și mă fac stejar
Să ard din rădăcină, făcându-mă tot jar
Căci nu-i o altă soartă mai dulce ca un nor
În el găsești amorul, cu lacrimi și cu dor
Și prin seninul dulce, tot trec, încet, pe rând
Mici stoluri călătoare, de păsări, peste-un gând
Rotundă-i clipa noastră, să fim pentru o zi
Cunună peste ramuri și-n râuri ne-om iubi
Și-n Valea noastă albă, unde-și au castele mirii
Înflorit-au, pentru tine, stelele și trandafirii.