Cine ar vrea să viziteze o țară fostă comunistă vara când toată lumea e plecată la mare în Grecia, Turcia, Spania, Italia sau de ce nu, pe litoralul românesc?

Și totuși, dacă vă hotărâți pentru alte destinații, dacă vreți să cunoașteți locuri noi, oameni și obiceiuri de pe alte meleaguri, nu ocoliți Polonia mică, nu ocoliți munții Tatra și mai ales nu ocoliți Zakopane, o stațiune turistică montană care merită toată atenția.

Am să vă povestesc, în mai multe episoade despre vacanța anului 2024 în Polonia și am să încep cu Zakopane, o stațiune turistică montană unde chiar ai cum să-ți petreci timpul.

Din punct de vedere istoric, Zakopane a fost menționată în documente începând cu 1624. Se spune că locuitorii străvechi ai așezărilor de la poalele munților Tatra, goralii  sunt de fapt descendenții valahilor care au migrat aici până în secolul al XVI-lea, când s-au încheiat marile deplasări de populații păstorești din Carpați. Chiar dacă la ora actuală goralii au identitate poloneză, aici s-au păstrat multe obiceiuri românești, dar și o seamă de cuvinte de origine română.

Înainte de Zakopane, drumul șerpuiește pe coame domoale cu sate pitorești, cu multe construcții din lemn, unele adevărate opere de artă. Dacă nu ai ști că te afli într-o altă țară, ai crede că străbați Bucovina noastră. Iar ca senzația de „acasă” să fie amplificată și mai mult, pe un panou de intrare într-o localitate apare chiar numele de Bukovina, iar, puțin mai încolo, un alt panou ne anunță că pătrundem în satul Măgura. Pe tot drumul parcurs, senzația aceasta de deja vu nu ne părăsește, dar intrând în Zakopane, situația se schimbă total.

Așezat la poalele munților Tatra, în apropierea graniței cu Slovacia, orașul deosebit de cochet, nu ne lasă să ghicim că acum circa un secol aici era cel mai mare centru metalurgic din Galiția. Ne cazăm la o pensiune confortabilă, care oferă toate condițiile unui sejur de multe stele, de pe terasa căreia putem admira în voie crestele semețe ale lanțului carpatic. Când am rezervat pensiunea, la prețul unei „colibe” de la noi, am fost cu inima strânsă puțin, dar până la urmă booking-ul nu minte, iar condițiile oferite au fost cu mult peste așteptări.

În prima zi, oriunde ai merge, nu faci mare lucru de obicei. Te cazezi, te împrospătezi și ieși din casă să vezi împrejurimile. Am pornit-o la pas agale prin Zakopane, mai ales că centrul stațiunii era la cinci minute de mers pe jos. În general, preferăm să ne cazăm aproape de centrul localităților sau de obiectivele de interes pentru a nu pierde timpul în trafic. Drumul spre zona pietonală a stațiunii ne-a purtat pe străzi curate, îngrijite, mărginite de vile impunătoare sau de case de vacanță din lemn. Este o adevărată plăcere să admiri arhitectura construcțiilor de aici, gazonul perfect îngrijit și frumusețea florilor care se revarsă în cascade din jardiniere. Zona pietonală este de fapt o stradă largă pavată, iar de-o parte și de alta a străzii te întâmpină terase, restaurante, mici magazine cu suveniruri, fântâni arteziene sau opere de artă sculptate în lemn sau piatră.

Centrul este un loc viu, cosmopolit, plin de arome, culoare și muzică. Tineri, îmbrăcați în frumosul port al goralilor, se oferă să te plimbe pe străzile umbroase cu atelaje trase de cai. Portul bărbaților este compus din opinci, pantaloni albi, ie, brâu lat din piele și o pălărie precum cea purtată de maestrul Grigore Lese. Femeile au portul asemănător cu maramureșencele noastre, fuste înflorate de culoare verde sau roșu și baticuri cu flori și ciucuri. După o porție mare de căscat gura prin jur, este musai să intri într-un restaurant cu mâncare tradițională. După o vodkă de prune (la ei și alcoolul rafinat din fructe tot vodkă se cheamă), merită să încerci supa lor tradițională din cârnați sau o supă din usturoi, iar dacă sunteți mai conservatori, merge și o supă de cocoș cu tăiței, în care însă în loc de pătrunjel verde, deasupra, printre inelușele de grăsime galbenă plutesc insule, verzi din leuștean. Gustul este demențial. Polonezii au o adevărată cultură a cartofilor și a fripturilor din carne de porc. Nu există fel principal să nu fie însoțit de cartofi copți împănați cu unt și verdeață. În ceea ce privește pâinea, ea apare doar la micul dejun. După o masă copioasă încheiată cu o tartă cu fructe sau cu brânză, trebuie încercat măcar un sortiment de bere artizanală poloneză sau un pahar cu vin din podgoriile locale.

Seara, ai mai multe opțiuni: plimbare pe străzile umbroase, răsfăț la centru SPA al stațiunii (Zakopane este în același timp și stațiune balneoclimaterică) sau lenevit în grădina pensiunii unde sunteți oaspeți. A doua zi, lucrurile se schimbă.

Dimineața, în lumina puternică a răsăritului, crestele strălucitoare ale munților te cheamă spre ele. Pentru montaniarzii înrăiți, există trasee spectaculoase în Parcul Natural al Munților Tatra. Pentru turiștii iubitori de munte, dar puțin mai comozi, există varianta de urcat pe munte cu ajutorul cablului. Până  în apropierea punctului de îmbarcare, variantele de transport sunt fie cu taxi, fie cu transportul în comun, fie pe jos. Pentru a evita aglomerația, sunt interzise mașinile personale. Mai apoi, circa 300 de de metri sunt parcurși exclusiv pe jos, pe alei frumos pietruite de unde se pot admira, în față și în stânga munții, iar în partea dreaptă două pârtii de schi olimpice de iarnă pentru sărituri. Cred că în perioada iernii, este permis și accesul în parcările etajate din fața trambulinelor. Acestea sunt integrate perfect în natura din jur. În primă fază nu ne-am dat seama că sunt parcări, abia când am văzut semnul ne-am dumirit. Să vă imaginați că aleea pietruită se termină pe o terasă cu verdeață, cu bănci și șezlonguri din lemn, flori și fântâni arteziene.

De pe terasă se observă cum dedesubt se află două etaje semideschise din beton, dar arhitectura lor abia te lasă să ghicești că sunt de fapt două etaje destinate parcării autovehiculelor. În Zakopane, există o singură telecabină care te duce în apropiere de vârfurile montane. Cu o capacitate de 54 de persoane, telecabina, cu un design futurist oferă turiștilor o perspectivă spectaculoasă asupra munților, dar și asupra văii și orașului. Prețul unei curse este de aproximativ 40 de lei (35 de zloți). Ai două posibilități: fie iei bilet doar pentru dus și te întorci seara cu ultimele curse destinate exclusiv turiștilor care-și petrec toată ziua pe munte, fie iei bilet dus-întors, dar aici ești condiționat de perioada de timp pe care o poți petrece în munte. După 4 ore petrecute pe munte, ai marcată pe bilet ora de întoarcere. Dacă ai ratat-o trebuie să stai pentru cursele de la sfârșitul zilei. La jumătatea muntelui se schimbă telecabina și direcția, iar drumul pe cablu mai durează încă douăzeci de minute.

Ajuns sus, poți porni pe unul din traseele marcate. Peisajele sunt amețitoare, iar fotografiile nu pot reflecta în mod corect frumusețea locurilor. Creste stâncoase strălucitoare se oglindesc în lacul verde din căldarea care se întinde la picioarele noastre. La un moment dat, o bornă te anunță că ești cu un picior în Polonia, iar cu celălalt în Slovacia. Dar n-are a face care-i țara, frumusețea muntelui este aceeași.

După urcat pe creste, căscat gura și pozat în tot felul de ipostaze și unghiuri, înainte de a coborî, poți lua masa la restaurantul de lângă telecabină. Este de fapt singura construcție din munte. Toate cabanele și hotelurile sunt jos la poalele muntelui sau în stațiune. Meniul este unul ușor: friptură sau cârnați, brânzeturi, cartofi, prăjitură cu mere, vinuri și multă, multă bere. Vă spun că nu există băutură mai bună ca un pahar de vin aburind sau unul de bere rece pe o terasă din vârf de munte, având în față o priveliște dincolo de cuvinte.

În zilele următoare, poți porni din Zakopane în drumeții pe diverse trasee. Merită cu prisosință oricare și fiecare drum ales. Deși este o stațiune montană unde iarna se schiază pe pârtii bine amenajate, stațiunea este extrem de atractivă și pe timpul verii. Turiștilor li se oferă aici foarte multe posibilități de petrecere a timpului liber, de la drumeții la răsfățuri în centrele SPA, de la parcurile de aventură la muzee etnografice sau de artă din zonă, de la
ateliere meșteșugărești la tururi ghidate. În Zakopane nu ai timp să te plictisești, mai ales că nici viața de noapte nu este una deloc monotonă.

Așa că Zakopane, cea mia cunoscută stațiune montană din Polonia, este o stațiune atractivă pentru ați petrece un sejur atât vara cât și iarna. E aproape evident și pentru noi, că dacă ne-a plăcut atât de mult vara, sigur o să revenim la iarnă, iar atunci și o să vă povestesc cum a fost posibil ca un vechi centru metalurgic să fie transformat într-o adevărată perlă a turismului european. Nu de alta, dar dincolo de bucuria lecturii pentru iubitorii de călătorii, poate dacă citește și cine trebuie, se mai schimbă și pe la noi lucrurile și viziunea privind dezvoltarea turismului astfel ca, într-o bună zi, și în Valea Jiului să avem turism nu ca-n Elveția, ci măcar ca în Polonia. Tot o țară până nu demult la fel de roșie ca a noastră.

Fotografii de Sergiu Vințan și Tiberiu Vințan