Cea mai recentă premieră din actuala stagiune a Teatrului Dramatic „I.D. Sîrbu” din Petroșani a constituit, fără nici un dubiu, un spectacol de mare artă pe scena teatrului din Valea Jiului. Nici nu avea cum să fie altfel pentru o reprezentație care a întrunit sufragiile publicului la sondajul realizat în vară de conducerea teatrului și pentru o piesă care, așa cum evidențiază, pe bună dreptate, criticul de teatru Claudiu Groza în caietul-program al evenimentului, își merită pe deplin locul în cele mai jucate piese de teatru românesc din toate timpurile.

În ceea ce mă privește, trebuie să recunosc că mi-era dor să văd un spectacol de teatru clasic, curat, fără artificii în cheie modernistă. Cu aceste gânduri m-am alăturat sutelor de spectatori care au umplut, până la refuz, sala mare a Teatrului ”I.D. Sîrbu” din Petroșani sâmbătă, 2 noiembrie 2024, la premiera spectacolului „Tache, Ianke și Cadâr” de Victor Ion Popa, în regia lui Sorin Militaru.

Aveam, în același timp curiozitatea dacă „tripleta” Laurențiu Vlad, Mihai Alexandru, Mihai Sima, actorii distribuiți de regizorul Sorin Militaru în noul spectacol de la Petroșani, va putea ridica ștacheta acestei piese la înălțimea spectacolului de referință „Tache, Ianke și Cadâr” cu Marin Moraru, Radu Beligan și Gheorghe Dinică, pe care l-am văzut cu ani în urmă, tot pe scena teatrului din Valea Jiului. Ceea ce am văzut a fost încă o confirmare a faptului că Teatrul „I.D. Sîrbu” din Petroșani se ridică tot mai mult la cele mai mari exigențe ale teatrului românesc și că „moștrii sacri” ai interpretării acestui minunat text dramaturgic au urmași de calibru la Petroșani. Laurențiu Vlad (în rolul lui Tache) și Mihai Sima (în rolul lui Cadâr) au fost absolut excepționali, iar Mihai Alexandru s-a dovedit a fi de-a dreptul fantastic în rolul lui Ianke. La fel de apreciabilă este și prestația actorilor din rolurile secundare, Amelia Toaxen, Robert Vladu, Daniel Cergă și Nicoleta Bolcă.

Scrisă de V.I Popa în 1932, povestea, binecunoscută de altfel publicului iubitor de teatru, dezvăluie așa cum arată criticul Claudiu Groza, într-un mod plin de umor, trăirile și sentimentele cele mai sincere, mai puternice, mai vii, ale oricărui om, de la iubire la prietenie, întrajutorare sau empatie. Cei trei eroi principali, fiecare cu tabieturile și hachițele proprii, se confruntă cu o situație de viață sensibilă și, în același timp, mereu actuală: fiul românului Tache și fata evreului Ianke vor să se căsătorească, iar în lumea plină de prejudecăți, de conveniențe, înlăturarea barierelor ce se pun între cei doi tineri amorezați pare a fi o misiune imposibilă. O misiune asumată cu tact, cu înțelepciune, cu șiretenie de turcul Cadâr, care devine aliat al celor doi tineri și care reușește să ducă această misiune imposibilă a căsătoriei lor către happy-end.

„Fără vrerea expresă a autorului, piesa are o morală puternică și acum, la aproape o sută de ani de la scrierea sa. Dacă oamenii ar fi sinceri unii cu alții, dacă s-ar respecta, prețui și iubi în mod firesc și onest, opreliștile vieții s-ar putea trece cu mult mai ușor, conflictele ar fi tot mai rare și viața mai simplă și mai frumoasă. De aceea, această comedie nu e numai amuzantă, ci dă loc și unui colț de lacrimă. Adică unui gând interior care ne zgândăre nițel felul în care privim viața și lumea în care trăim”, spune criticul de teatru Claudiu Groza, secretar literar al Teatrului din Petroșani.

Esențiale în succesul evident pe care l-a înregistrat acest spectacol în premiera din 2 noiembrie sunt, neîndoielnic, decorul clasic și elegant realizat de scenograful Cristian Marin și decizia regizorului Sorin Militaru de a oferi publicului bucuria unui text curat, clasic, fără ingerințe pretențioase de teatru modern, fapt care a permis actorilor să-și demonstreze fără dubii talentul cu care sunt înzestrați. Astfel, „Tache, Ianke și Cadâr” de V.I. Popa, în viziunea lui Sorin Militaru și în interpretarea actorilor teatrului de la Petroșani se dovedește astfel a fi nu doar o piesă de aur a dramaturgiei românești, ci de pe acum se arată a fi un spectacol demn de cartea de onoare a teatrului românesc.