Există în ţara aceasta frumoasă locuri în care sufletul ţi se umple de bucurie şi pieptul îţi creşte de mândrie atunci când poţi spune, cu deplină satisfacţie, că eşti român. Un astfel de loc, o Meca a noastră, este Alba Iulia – Capitala spirituală a românismului, locul unde ne-am născut ca stat de sine stătător de două ori.
Mai întâi, în anul 1599, pe 1 noiembrie, când Mihai Viteazul intra triumfător pe porţile cetăţii şi, mai apoi, în anul de graţie 1918, pe 1 decembrie, când Marea Adunare Naţională proclama Unirea Transilvaniei şi a Banatului cu România.
Deşi la prima vedere Alba Iulia pare un oraş tânăr, prosper şi în plină dezvoltare, dacă ne luăm după izvoarele istorice, acesta dăinuieşte de când e lumea. Şi dacă ne uităm mai cu atenţie pe obrajii oraşului se mai văd încă şi astăzi urmele de lupte şi lacrimile neuscate de suferinţă. Fascinaţia trecutului ne îndeamnă ca primul popas pe care-l facem în acest oraş să fie la Muzeul Unirii, situat în interiorul vechii cetăţi “Alba Carolina”. Aici, o adevărată lecţie de istorie ne trece prin faţa ochilor de-a lungul vitrinelor cu exponate. Aflăm că localitatea este atestată ca aşezare încă din mileniul V î.Ch., în partea de nord a oraşului descoperindu-se o aşezare neolitică de păstori şi agricultori. Istoria oraşului nu se opreşte aici, tracii şi mai târziu dacii, costruind aici o puternică cetate denumită Apoulon, tansformată mai târziu de către romani în castrul Apullum.
Castrul roman Apullum a fost unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii romane de pe teritoriul Daciei, construirea acestuia fiind determinată de cantonarea în această zonă a Legiunii a XIII-a Gemina, dislocată din Vindobona, actualul oraş Viena. Legiunea avea rolul de a păzii ţinutul aurifer şi drumul de transport al aurului către Roma.
În anul 953, pentru a deosebi Cetatea Albă din Transilvania de alte localităţi „albe”, conducătorul maghiar Zsombor s-a botezat, luând numele de Iuliu (Gyula), iar aşezarea a devenit Cetatea Albă a lui Juliu. Numele a fost tradus în latină Alba Iulia, păstrându-se sub această formă până în zilele noastre.
Dezvoltarea continuă a oraşului a dus la recunoaştrea acestuia, între 1542-1690 fiind capitala principatului Transilvaniei, iar pentru scurtă vreme a fost capitala primei uniuni a statelor române, sub sceptrul glorios al marelui voievod Mihai Viteazul.
Deşi adăpost al atâtor fapte măreţe, pe obrajii cetăţii au curs lacrimi de sânge pentru martirii Horia şi Cloşca când în anul 1784, aceştia sufereau supliciul frângerii pe roată, pentru că avuseră curajul să ceară o viaţă mai bună pentru neamul lor. De altfel în cetate se pot vedea şi astăzi celulele celor trei martiri ai neamului românesc: Horia, Cloşca şi Crişan.
Drept recunoaştere a prestigiului de care s-a bucurat pe parcursul istoriei, Unirea tuturor românilor de la 1 Decembrie 1918 s-a realizat la Alba Iulia, iar în anul 1922 oraşul a găzduit ceremonia oficială de Încoronare a Regilor Romaniei Mari, Ferdinand I şi Maria, recunoscându-i-se astfel importanţa istorică şi statutul de capitală de suflet a neamului românesc.
De altfel, în fiecare an, pe 1 Decembrie, românii pot admira în cadrul Muzeului Unirii coroanele regale pe care le-au purtat regii României, coroana purtată de Ferdinand I Întregitorul fiind realizată din oţelul topit al unui tun turcesc capturat la Plevna în 1877, când românii şi-au câştigat Independenţa. Mergând mai departe, statul român a acordat municipiului Alba Iulia în mod oficial prin Hotărârea nr. 26 din 30 noiembrie 1994 titlul de Cetate-Simbol a Marii Uniri a Românilor.
Declarat oraş-martir în urma victimelor căzute la Revoluţia din Decembrie 1989, Alba Iulia a fost desemnată în urma unei campanii mass-media drept una din cele şapte minuni ale României, iar pe 29 mai 2009 municipiul a intrat în Guiness Book prin evenimentul denumit „marea îmbrăţişare” a cetăţii Vauban, la care au participat 9.758 de oameni în frunte cu preşedintele ţării.
Deşi ar fi multe de spus, în vechea cetate Alba Carolina, pe lână Muzeul Unirii, mai sunt de vizitat celebra Sală a Unirii, Catedrala Reîntregirii, Biblioteca Batthyaneum, Catedrala Romano-Catolică “Sf. Mihail”, cel mai valoros monument de arhitectură din Transilvania, de aceaşi vârstă cu celebra Catedrala Notre Dame de Paris(1247 – 1291) precum şi celula lui Horea, Closca şi Crişan, situată în ansamblul arhitectural al porţii a treia a cetăţii, Palatul Apor, Palatul Principilor, Universitatea “1 Decembrie”, Obeliscul ridicat în memoria lui Horea Cloşca şi Crişan, iar în afara cetăţii oraşul nou, prosper, elegant şi curat, la fel ca mai toate oraşele transilvane.
O dată în an, de 1 Decembrie, Alba Iulia devine o Meca a românilor, o cetate a patriotismului şi naţionalismului, în cele mai frumoase înţelesuri ale acestora. Dar pentru că, în mod evient, cuvintele nu pot descrie ceea ce ochiul vede şi inima simte, vă chem, români, vă chem la Meca noastră, veniţi la Alba Iulia-n Ardeal !