La statuia lui Iancu (Ioan ) de Hunedoara din municipiul Hunedoara a avut loc vineri, 11 august 2017, la 561 de ani de la trecerea acestuia în eternitate, un moment de reculegere și depunere de coroane, eveniment la care au participat primarul municipiului Hunedoara, Dan Bobouțanu, viceprimarul Ramona Todor, dr. Sorin Tincu – directorul Muzeului de Arheologie, Istorie și Etnografie din Hunedoara (inițiator al acestei acțiuni), precum și mai mulți membri ai Ordinului Cavalerilor de Hunedoara, reprezentanți ai societății civile, cetățeni ai Hunedoarei și turiști aflați în vizită.
Iancu de Hunedoara este înmormântat în catedrala catolică de la Alba Iulia, piatra sa de mormânt fiind păstrată până astăzi în acest lăcaș.
Din păcate data exactă a nașterii lui Iancu de Hunedoara nu este cunoscută, numele său fiind amintit pentru prima dată în actul de donație emis de Sigismund de Luxemburg pe 18 octombrie 1409, ca fiu al unui cavaler de curte, pe nume Voicu.
Istoria consemnează însă că Iancu de Hunedoara a excelat în domeniul armelor care însemnau pentru el, după cum spun cronicile, „ceea ce e apa pentru pești”. Educația și cariera militară le-a început în preajma și în serviciul despotului sârb Ștefan Lazarevici, a condotierului italian Filippo Scolari și le-a desăvârșit, după 1430, în serviciul regelui Sigismund de Luxemburg și al ducelui de Milano, Filippo Visconti, de acum nu ca simplu ostaș, ci conducând un detașament de 6-12 călăreți.
Anii 1436-1438 îl găsesc în Cehia, unde împreună cu fratele său, Ioan cel Tânăr, luptă pentru recunoașterea lui Sigismund de Luxemburg și ca rege al Cehiei.
Anul 1438-1439 marchează începutul carierei politice, fiind numit de către noul rege al Ugariei, Albert I de Habsburg, în funcția de ban al Severinului, pe care mai târziu a completat-o cu cea de voievod al Transilvaniei, comite al Timișului, comite al Secuilor, guvernator al Ungariei, comite al Solnocului, comite perpetuu al Bistriței, căpitan al ținuturilor de la răsărit de Tisa și căpitan general al Ungariei.
Cariera militară strălucită, marcată de înfrângeri dar și de victorii răsunătoare, a început cu luptele de la Sântimbru, Sibiu și pe râul Ialomița 1442, a continuat cu „Campania cea lungă” 1443-1444, Varna 1444, Câmpia Mierlei 1448 și a culminat cu victoria de la Belgrad din iulie 1456, unde armata creștină, condusă de Ioan de Hunedoara și călugărul Ioan de Capistrano, l-a învins pe temutul Mohamed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului (1453) și a oprit înaintarea Imperiului Otoman spre centrul Europei.
Din păcate, aceasta a fost și ultima victorie a marelui om politic și conducător militar Ioan de Hunedoara. Ceea ce nu au putut face turcii și dușmanii politici a făcut molima ciumei, care l-a răpus, pe 11 august 1456, în tabăra militară de la Zemun.