Primarul Tiberiu Iacob Ridzi, mesager al președintelui Klaus Iohannis

Home Cultură Primarul Tiberiu Iacob Ridzi, mesager al președintelui Klaus Iohannis
Primarul Tiberiu Iacob Ridzi, mesager al președintelui Klaus Iohannis

Luptătorul anticomunist Tiberiu Tomuş a fost distins de Președintele României, Klaus Iohannis cu Ordinul Național ”Pentru Merit” în grad de ”Cavaler”, titlu oferit în semn de apreciere pentru înalta ținută morală și profesională de care a dat dovadă, de-a lungul vieții, în semn de profund respect pentru cutremurătoarele suferințe îndurate în temnițele comuniste, precum și pentru demnitatea și curajul cu care a luptat pentru susținerea valorilor democratice.

Distincița i-a fost înmânată lui Tiberiu Tomuș astăzi, la locuința sa din Petroșani, de către primarul Tiberiu Iacob Ridzi. ”Sunt profund emoționat de povestea vieți acestui brav concitadin al nostru și sunt onorat că am avut ocazia de a fi eu mesager al Președintelui României pentru a-i înmâna această prețioasă distincție a statului român. A, avut ocazia să cunosc nu doar un om forte spiritual, ci și un român demn, cu o înalta ținută morală, care a luptat pentru susținerea valorilor democratice în anii grei ai comunismului. Îi urez multă sănătate și viață lungă domnului Tiberiu Tomuș, un alt cetățean de mare valoare din comunitatea noastră locală”, a declarat primarul Tiberiu Iacob Ridzi.

Alături de alţi 10 camarazi grupaţi în organizaţia „Fiii Parângului”, care lupta împotriva comuniştilor, Tiberiu Tomuș, în anii aceia la vârsta de numai 18 ani, plănuiau să arunce în aer tribuna cu ofiţerii Securităţii şi secretarii PMR ce urmăreau defilarea muncitorilor de 1 Mai în 1958. Totul era pregătit să pornească de la Petroşani, în ziua de 1 mai 1958. Urma să fie o defilare prin faţa secretarilor şi a ofiţerilor comunişti. „Era în ’58, pe 1 mai. În tribună erau numai ofiţeri şi mahări comunişti. Pe timpul acela şi un simplu membru de partid avea o putere extraordinară. Dacă zicea că o persoană trebuie să plece în Moldova, se făcea pe dracu’n patru şi omul ăla era trimis în fundul Moldovei. Comuniştii au fost oamenii dracului. Ziceau: Bă, Dumnezeu suntem noi! Dacă e aşa cum zici tu, roagă-te la Dumnezeu să-ţi dea pită! Apoi mai ziceau: Roagă-te la partidul nostru şi-ţi dă pită. Omul zicea el ceva, cum zicea ce voiau ei, aduceau o pită neagră şi-i dădeau. Am pregătit tot şi toţi ştiam ce avem de făcut. Cine aprinde fitilul, cine dă telefoane la Deva, la Târgu Jiu sau Craiova, la fraţii noştri pregătiţi să înceapă lupta”, povestește Tiberiu Tomuş.

Intenţia celor 11 luptători din Valea Jiului era să dinamiteze scena exact în momentul în care începeau discursurile comuniştilor. Aveau să scoată toţi armele şi să-i imobilizeze pe militari, ca mai apoi să ocupe sediul de securitate şi punctele cheie prin care comunicau comuniştii. „Noi aveam în plan să aruncăm în aer tribuna cu VIP-urile comuniste. Totul era planificat în detaliu. Trebuia să explodeze exact în momentul în care peste scenă avea să treacă planorul. În Petroşani era un aerodrom, erau planoare care veneau la defilare. Unul trebuia să treacă pe deasupra. Atunci era şi lumea departe de scenă, pentru că noi voiam ca numai comuniştii să sară în aer, să nu moară şi nevinovaţi. Bombele erau făcute de noi şi explozibilul l-am luat dintr-un depozit de arme al nemţilor. Aici era plin de depozite lăsate de nemţi după ce au fugit”, şi-a amintit partizanul.

Planul lor a fost dat peste cap de un membru al grupării. Un băiat tânăr care, în ajun de 1 mai, după întâlnirea secretă a Rezistenţei, a mers acasă şi a destăinuit tatălui său ce a pus la cale. „Cel care ne-a trădat a fost unul dintre ai noştri. Tatăl lui cânta în fanfară. În seara de dinainte de 1 mai, ne-am întâlnit toţi 11 din organizaţia noastră şi ne-am înţeles să ne ducem acasă, să fim toţi pe 1 mai la posturi, odihniţi şi gata de plan. El s-a dus acasă şi a zis : Tată, mâine să nu meri la defilare! Ştia că o să moară în explozie. A fost luat la întrebări şi bătut. Toţi eram nişte copii, toţi eram tineri. El a zis, nu mă mai bate că-ţi spun, şi o spus. S-or dus la securişti amândoi şi or spus ce s-a pus la punct”, își amintește Tberiu Tomuș.

Mulţi dintre „Fiii Parângului” au fost arestaţi din acea noapte, iar alţii au mai apucat libertatea doar câteva zile până când s-a aflat şi de ei. „Eu n-am ştiut nimic, a doua zi defilam pe stradă cu arma de la tir. Şi tot aşteptam să bubuie, să trosnească, dar nimic, nimic. Trece 1 mai, trece 2 mai şi nu mă mai întâlneam cu ei. Mă, ce o fi, ce s-o fi întâmplat? În 2 mai eram cu nişte prieteni la un restaurant din Petroşani, la un pahar. Vine la masă un ofiţer şi mă întreabă dacă eu sunt cutare? Zic da! Să veniţi cu noi. I-am zis: prima dată consum ce am pe masă, plătesc şi după aia vin cu voi! Ştiam deja ce se întâmplă. M-am gândit eu aşa, erau doi şi restaurantul avea un hol până în stradă. Îi pocnesc pe ăştia doi în hol, rup uşa cu ei şi scap. Când am ajuns în hol, erau încă şase cu arme. M-au dus la Securitate, aici la Petroşani, şi m-au băgat într-o cameră”, a mai povestit Tiberiu Tomuș.

A doua zi, securiştii l-au ridicat pentru anchetă. Ceauşescu l-a catalogat „huligan politic” şi nu deţinut, la fel ca pe toţi luptătorii din Rezistenţă. Drept pedeapsă a stat şase ani, o lună şi 25 de zile în temniţele şi lagărele de exterminare comuniste. A fost dus la muncă silnică în Balta Brăilei, torturat în fiecare duminică din cei şase ani şi ameninţat. A ieşit pe porţile temniţei schilodit şi a fost urmărit încă 20 de ani de securişti.