Printre observatorii fenomenului social al protestelor generate de atitudinea unei clase politice preocupate mai mult de ”scorul” politic decât de problemele reale ale țării, se numără și scriitorul petroșenean Valeriu Butulescu. El însuși om politic de mare calibru în primii ani ai democrației românești postdecembriste, Butulescu pune într-o inedită balanță analitică scena demonstrației de la București din 10 august cu scenele similare ale mineriadelor din anii 90.
Butulescu vede în evenimentele de sâmbătă rezultatul unei lupte a intereselor politice, un război psihologic a cărui miză este, pentru politicieni, doar schimbarea pe care acesta o poate genera în sondajele de opinie cu temă electorală. ”Am tot respectul faţă de jandarmi, care şi-au făcut cum au putut datoria, conform fişei postului. Sigur că nu au experienţa luptelor de stradă. Şi sper să nu fie nevoie de aşa ceva! Sarcina lor e destul de ingrată. Să linişteşti „paşnic” o masă de oameni care îşi exercită un drept constituţional, excitată nervos, fără o conducere unitară, presărată cu provocatori de tot felul. Trebuie văzute clar interesele ambelor tabere, între care se dă un fel de război psihologic, cu urmări în sondajele de opinie. Că aceasta e miza confruntării. Protestatarii au făcut atâta amar de drum pentru a protesta, conform normelor europene, împotriva guvernanţilor. La rândul lor, guvernanţii au tot interesul să discrediteze imaginea demonstranţilor”, scrie Valeriu Butulescu într-o postare pe pagina sa de socializare.
Scriitorul își amintește că pe vremea romantismului postdecembrist, guvernanţii „găseau” la demonstanţi, dolari falşi, valută, prostutuţie, droguri şi pistoale! El constată că acum se invocă furtul unor arme, plus acea nouă armă de distrugere în masă, ignorată de Convenţia de la Geneva: coctailul cu fecale! Care, chiar dacă s-a lansat, e greu de dovedit că e din dotarea diasporei! Şi nu sunt dejecţiile unui provocator plătit. Ar trebui analizată atent culoarea politică a masei explosive!
În opinia lui Butulescu, războiul pentru imagine ia forme surprinzătoare! ”În septembrie 1991 eram în Parlament! S-a luat decizia politică să se retragă de acolo scutierii, pentru ca Parlamentul să fie ocupat de mineri! Ceea ce s-a şi făcut! A urmat circul binecunoscut, cu mineri în salopete la tribună, discreditând astfel Opoziţia, care, paradoxal, atunci se solidarizase cu minerii… Cucuiele jandarmilor sunt de mare folos guvernanţilor, în lupta pentru imagine publică. La Costeşti, acum aproape 20 de ani, guvernanţii de-atunci i-au lăsat pe mineri să ciomăgească zdravăn o companie de tineri jandarmi!!!. Care au fost arătaţi apoi la televiziunea „liberă”, cu capetele sparte. Astfel, acţiunea minerilor a fost profund discreditată”, spune Butulescu.
În concluzie, scriitorul Valeriu Butulescu constată că nici confruntările stradale nu sunt forma cea mai potrivită de a tranşa chestiuni politice. ”Am văzut la lucru autocarele proguvernamentale, am văzut mitingurile gigantice sub semnul #rezist, am văzut şi protestul diasporei. Niciuna din tabere nu a câştigat. Totul se termină remiză, sau în coadă de peşte. Ca popor, nu suntem nici mai bogaţi, nici mai deştepţi. Aşa stând lucrurile, nu prea avem de ales. Mergem înainte! Cu piciorul pe frână şi cu ochii pe sondaje!”, concluzionează Valeriu Butulescu.