Eram elev de şcoală generală când l-am văzut prima dată pe Florin Plaur pe scena Teatrului de Stat Petroşani. Mi-l amintesc perfect: un bărbat puternic şi frumos, cu o voce pătrunzătoare. De neuitat.
A devenit repede preferatul meu. Mergeam la toate spectacolele în care juca el. Era pentru mine un fel de zeu…
Îmi plăcea teatrul. Înainte de a veni la Petroşani, ca elev la şcoala primară din Preajba, la serbările şcolare jucasem în câteva scenete. Debutasem în rolul lui Ionel în schiţa dramatizată “Vizita”. Mă mişcam bine. Înainte de a-i turna dulceaţă în galoşi lui Caragiale, sărisem cu sabia de lemn asupra servitoarei. Trebuia doar să o sperii, însă eu am lovit-o tare, direct în frunte. Lumea a râs şi a aplaudat, dar biata fată s-a ales cu un cucui pe cinste.
De aceea, ajungând la Petroşani, auzind că se va monta o piesă cu actori elevi, m-am înscris imediat la preselecţie. Aveam ceva emoţii. Dar, când am intrat în sală, emoţiile au explodat! Cel care făcea preselecţia era chiar Florin Plaur.
Până atunci, îl văzusem doar în lumina reflectoarelor, pe scândurile magice ale scenei. Acum era la doi paşi de mine. Zeul meu, în carne şi oase!
Mi-a cerut să recit o poezie. Am ales “Mama” de Coşbuc, pe care o ştiam perfect. Dar ceva nu era în regulă cu mine. Prezenţa maistoasă a Actorului mă inhiba. Vocea îmi tremura. În partea doua a poeziei m-am poticnit. Pur şi simplu am uitat un vers. M-am făcut mai roşu decât cravata de pionier. Şi am luat-o de la început…
M-a privit prietenos, dar m-a oprit. Mi-a spus că sunt prea emotiv pentru scenă. Şi nu am stofă de actor.
Am apucat să-i mai spun că-mi place lumea teatrului. La care Florin Plaur mi-a zis. În teatru nu toată lumea joacă! Încearcă altceva! Actoria nu e pentru tine! Fă-te regizor! Sau dramaturg!
M-am gândit mult la vorbele lui. În anii studenţiei am scris o piesă care din fericire s-a pierdut. O comedie cu un popă surprins când fura scânduri din ograda gospodăriei colective. Dar prima piesă adevărată am scris-o peste un sfert de veac. Este vorba de Hoţul cinstit (Veşnicie provizorie). Regretata Rodica Băiţan a montat-o la Petroşani în 1993. Şi cine credeţi că a jucat rolul principal: Florin Plaur!
Florin a jucat şi în alte două piese ale mele: Moisescu în “Logica rătăcirii” şi Făt-Frumos în “Pacea cu zmeii”.
Apoi s-a pensionat. Dar ne vedeam mereu, la toate premierele. Sau la expoziţiile sale de metaloplastie. Pentru că era un artist multiplu, dublat de un suflet mare şi generos.
Sunt încântat că acum un an i-am putut face maestrului Florin Plaur o ultimă bucurie. Am iniţiat hotărârea de Consiliu, prin care i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare. A venit la decernare, unde a ţinut un frumos discurs. A fost ultima oară când l-am văzut.
Am aflat cu tristeţe că ne-a părăsit în acest început de decembrie, la venerabila vârstă de 88 ani.
S-a mutat în cer, unde cu siguranţă va fi distribuit în numeroase piese. Pentru că Raiul nu va putea fi niciodată Rai, dacă nu va avea şi o scenă teatrală.
Mergi cu bine, Florine!
VALERIU BUTULESCU