Florăreasă, Florăreasă,
Te aștept la mine acasă.
Să îmi aranjezi destinul,
Să-nmulțești apa și vinul.
Să-mi pui ochii între stele,
Să văd dorurile tele.
De vii mâine, sunt acasă,
Îți pun inima pe masă.
Vezi că are o cicatrice
Nici de glonț, nici de alice.
De mă-ntrebi ce floare-mi place,
Una ce cântă și tace,
Și s-adapă din izvoare
Ca și mine de la soare.
Florăreasă, Florăreasă,
Fii de azi a mea mireasă.
Aranjează-ne destinul,
Eu sunt golul, tu ești plinul.
Pune-n colț acolo-n dreapta,
Și cuvântul și drept fapta.
Spiritul care mă arde,
De la naștere la moarte.
Fă-mi un cântec ori descântec,
Să mai ies odat` din pântec
Să mă fac un strop de piatră
Să mai pot iubi odată.
Lumea întreagă și pământul,
Și apoi să zbor ca vântul,
Printre ceruri, printre stele,
Până în brațele tale.