Un parfum / O poezie de Dorel Neamțu

Home Cultură Un parfum / O poezie de Dorel Neamțu
Un parfum / O poezie de Dorel Neamțu
Un parfum de ochi albaștri
Și un șir prelung de unde
Parcă-i astru între aștri
Un luceafăr de ne-unde
Pașii ei se tot adună
Brațele-i se pierd în zare
Fruntea parcă-i o cunună
Împletită doar de soare
Și-n poiana de săruturi
Ea tot smulge un fior
Curge Luna printre fluturi
Parcă-i nuntă, nu e zbor
Din a florilor comoară
Se așterne un izvor
Când o port de subsioară
Chipu-i se preface-n dor
Nu știu ce răsare-n noapte
Nu știu când se culcă norii
Nu știu când adorm in șoapte
Gândul meu și căpriorii
Ea se- naltă dintr-un zâmbet
Pân-la margine de stele
Aprinzând in mine- un cântec
Ca un zbor de rândunele
Și din patima iubirii
Mă dezleg dintr-un păcat
Privesc chipul fericirii
EA Regină, EU REGAT .