Îmi place verdele / O poezie de Mirela Cocheci

Home Cultură Îmi place verdele / O poezie de Mirela Cocheci
Îmi place verdele / O poezie de Mirela Cocheci

Îmi place verdele.

Mi-amintește de pădurile

prin care mă plimba tata

când eram copilă,

de susurul izvorului unde tăia mama

o bucată de pâine făcută de ea

și o țâră de slană cu ceapă,

iar eu alegam ca o zvârlugă

printre ferigi cât mine de mari.

Îmi place verdele.

Mi-amintește de brazii de Crăciun

pe care-i aducea tata de pe crestele munților

și a căror miros ținea până după Bobotează.

Ce frumos era Crăciunul,

avea miros de cozonac și de bomboane.

Mi-amintesc că mama

se trezea cu noaptea în cap

să stea la rând la bomboane de pom,

sau la făină, sau la o bucată de carne

pe care o gătea doar duminica

sau în zilele de sărbătoare.

Îmi place verdele.

Mi-amintește de ochii colorați

cu negru de cărbune, ai tatălui meu

când, obosit, venea de la șut,

dar întârzia câteva ore

că mergea cu ortacii la o țuică,

iar când se ivea în pragul ușii,

se lumina  toată casa.

Și noi îi căutam prin buzunarele

de la șuba cu miros de mină,

să vedem dacă mai avem ce lua

din puținul mărunțiș pe care-l avea

de obicei prin buzunare.

Îmi place verdele.

Îmi amintește de mama

atunci când s-a dus singură

la mănăstire, tocmai în Moldova

la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva,

iar când s-a întors acasă, ne-a spus:

„Acum știu cât a suferit Hristos pe cruce”.

S-a întors cu trei coaste rupte

după ce mulțimea a dat buluc

la moaștele Sfintei,

iar ea a căzut și cei din spate

au călcat-o în picioare.

Îmi place verdele.

Îmi amintește de diminețile

cu miros de pâine cu ou

sau dulceață de afine făcută de mama

și de ulcelele cu ceai

puse de ea pe pervazul de la fereastră,

să se răcorească.

Și doar când era numai bun de băut,

ne trezea și pe noi.

Și-mi aduc aminte, parcă a fost ieri,

când am terminat clasa a opta

și m-am înscris la liceu.

Îmi sună și acum în minte cuvintele mamei

spuse în dimineața examenului:

„curaj găină că te tai”,

iar eu de emoții am scăpat

farfuria cu micul dejun din mână.

Îmi place verdele.

Mi-amintește de acasă,

de orășelul meu cu miros

de munte și cărbune.

Acel munte sfredelit până în inima sa

pentru o bucată de pâine.

Îmi place verdele

și mi-e dor de-acasă.

Poezie preluată din volumul ”Concertul fluturilor” apărut la Casa de Editură Exclusiv – 2021