Anul acesta, la Vulcan, Ziua Minerului s-a derulat după un scenariu diferit de clasicele ”canoane” specifice acestui eveniment important în viața oamenilor locului și îndeosebi minerilor. Asta deoarece primarul Cristian Merișanu și-a propus ca ziua de 6 august să nu fie doar una de comemorare a eroilor mineri căzuți pe altarul cărbunelui, ci și una a bucuriei, așa cum a fost ea gândită de altfel de cei care, cu șapte decenii în urmă, au decretat această zi drept ”Ziua Minerului Român”.
Sigur că breasla minerilor este poate singura din această țară în care, în mod paradoxal, rădăcinile sărbătorilor se trag din durere și necaz, din tristeți și tragedii. Dar cu toate acestea, păstrând decența și respectul cuvenit celor trecuți dincolo, oamenii simt nevoia să se bucure și să petreacă împreună momente frumoase la sărbătorea care-i celebrează pe mineri. Așa s-a întâmplat anul acesta la Vulcan, unde câteva sute de oameni s-au adunat în parcul central de la Poștă, în jurul emblematicei statui a minerului, ridicată aici în cinstea truditorilor din adâncuri de artistul plastic Teodosie Cuciuc (el însuși prezent la festivitate), pentru a se întâlni și pentru a se bucura împreună, ca într-o comunitate unită, specific minerească.
”Părerile oamenilor rămân împărțite, în ceea ce privește modul în care trebuie să marcăm această zi specială din viața comunității Vulcanului, care este Ziua Minerului. Unii spun că trebuie să comemorăm, alții că trebuie să sărbătorim. Cred că putem face din cea mai prețioasă sărbătoare a minerilor una care să fie și un omagiu pe care-l datorăm celor care au pierit în tragediile din abatajele minelor de la Vulcan și Paroșeni, dar și un moment aniversar dedicat celor care încă mai țin sus stindardul mineritului la Vulcan, minerilor activi și celor pensionați, deopotrivă. De aceea, ne-am propus ca la Vulcan, Ziua Minerului să aibă un alt desfășurător, iar în fața oamenilor să vină și să vorbească nu atât oficialitățile, cât mai ales minerii, oamenii care au lucrat în mină și care știu mai bine decât oricine ce reprezintă cu adevărat Ziua Minerilor”, a spus Cristian Merișanu, primarul municipiului Vulcan.
Așa se face că, anul acesta, la Vulcan, de Ziua Minerului nu am auzit discursuri ale oamenilor politici, dar am auzit în schimb cuvinte simple, dar potrivite, despre mineri și minerit, despre ce a fost și ce mai este din această ramură căreia Vulcanul și toată Valea Jiului îi datorează dezvoltarea economică și socială, chiar de la oamenii care au muncit sau încă mai muncesc la mină. Am aflat la Vulcan de la oameni care, prin munca lor, au semnat în cartea de onoare a mineritului românesc, de ce ne este atât de greu să înțelegem și să acceptăm că mineritul se află la pragul întâlnirii definitive cu istoria și grație unor vorbitori precum prof.univ.dr. Mircea Baron (reputat istoric al Văii Jiului), dr.ing. Iosif Bocan (fost director general al companiei miniere din Valea Jiului în anii de apogeu ai acesteia), col. Constantin Fulga (președintele Asociației Ofițerilor în Rezervă și Retragere din Valea Jiului), ing. Octavian Gheorghiu (directorul EM Vulcan) sau liderii sindicali Marian Iriza și Ionuț Ciubotaru, am putut redescoperi crâmpeie din istoria mineritului și din viața oamenilor de pe aceste meleaguri.
Așa cum din emoționante cuvinte ale izvorâte din suflet ale primarului Cristian Merișanu și ale fostului primar Petru Hodor (venit special de la Timișoara pentru a participa la acest eveniment) am înțeles de ce comunitatea Vulcanului este, asemenea minerilor, una mereu unită în fața greutăților, iar din memoria tehnologiei moderne am reauzit vocea regretatului primar ing. Gheorghe Ile, recitând pătimaș un imn dedicat minerilor. Iar ca într-o odă a bucurie, alături de ortacul folkist Florin Paul Camen, vulcănenii au cântat împreună ”Imnul Minerilor” dar și alte cântece de suflet dedicate lor de acest apreciat artist al Văii Jiului. La conturarea unei imagini cu privire la munca și viața minerilor a contribuit și expoziția de fotografii prezentată publicului în valoroase imagini realizate de fotojurnalistul Mugur Vărzariu.
Sigur că, întru amintirea și veșnica odihnă a celor pieriți în tragediile din adâncuri, părintele ortodox Onuț și părintele romano-catolic Cristian au săvârșit o rugăciune și un parastas, iar reprezentanți ai autorităților locale și alte delegații oficiale au depus coroane de flori la statuia minerului din Vulcan.
Toate acestea au făcut ca, la Vulcan, Ziua Minerului să fie una exact așa cum și-o imaginează și cum și-o doresc minerii și vulcănenii: una cu adevărat de suflet, care ne arată că atâta timp cât vom ști să ne prețuim istoria și să ne onorăm eroii din adâncuri, câtă vreme vom ști să ne respectăm unii pe ceilalți și să fim uniți în fața provocărilor zilei de mâine, așa cum am demonstrat astăzi, de Ziua Minerilor, cu adevărat ”rămânem oameni”.
Cinste lor, minerilor și felicitări organizatorilor, Primăria și Consiliul local al municipiului Vulcan ! Noroc bun !
Fotografii de Ionică Merișanu