Povestea ”fratelui urs” Baloo de la Straja, spusă de scriitorul Valeriu Butulescu

Home Stiri la zi Povestea ”fratelui urs” Baloo de la Straja, spusă de scriitorul Valeriu Butulescu
Povestea ”fratelui urs” Baloo de la Straja, spusă de scriitorul Valeriu Butulescu

Acum 23 ani, în Masivul Parâng a fost descoperit un pui micuţ de urs, pierdut de mama lui, rănit şi lihnit de foame. Câţiva tineri i-au salvat viaţa, luându-l acasă şi îngrijindu-l. L-au botezat Baloo…

După lege, ursuleţul, odată întremat, trebuia reintegrat în mediul său natural. Dar salvatorii săi l-au îndrăgit peste măsură. Au tot amânat eliberarea lui Baloo, devenit între timp o mândreţe de urs…

Baloo a ajuns finalmente în grija omului de afaceri Emil Părău, un iubitor împătimit al muntelui. Care l-a împroprietărit pe urs cu o suprafaţă de teren respectabilă, în imediata apropiere a pârtiei de schi de la Straja Lupeni.

Ecologiştii au protestat, cerând transferarea lui Baloo la Sanctuarul (!?) de urşi de la Zărneşti. Propunerea, deşi legală, nu a fost bine primită la Lupeni. Primul care a protestat a fost chiar Baloo, care beneficiază aici de confort sporit, pe care nu şi-l pot permite nici măcar urşii americani!

Domnul Părău a cedat. A eliberat ursul, scoţându-l afară din ţarcul său de lux. Dar, spre disperarea ecologiştilor, ursul s-a întors imediat în ţarc, trântind uşa de la bârlogul său de cinci stele.

Decizia ursului este înţeleaptă. Acolo el consumă anual 80 kg de miere şi aproape o tonă de lapte, ca să nu mai vorbim de alte bunătăţuri, cu care îl răsfaţă turiştii, în ciuda tuturor interdicţiilor.

S-a explicat ecologiştilor că, de fapt, ursul este liber. Gardul nu e pentru el ci pentru sutele de turişti, pe care îi ţine la o distanţă rezonabilă faţă de urs. Dacă n-ar fi gardul, turiştii ar da năvală peste Baloo, să se pozeze cu el.

Între timp Baloo a devenid bradul norocos al turismului de pe Jiul de Vest. E atât de popular, încât, dacă ar fi lăsat să candideze, ar câştiga uşor un mandat de deputat! Din păcate, ursul, deşi a depăşit vârsta de 18 ani, nu îndeplineşte condiţiile impuse de lege. Baloo hibernează doar trei luni pe an, spre deosebire de un deputat adevărat, care hibernează patru ani fără întrerupere.

Aşa că accesul lui Baloo la viaţa publică este imposibil. A dispărut chiar şi teama că ar putea fi răpit de ecologişti. Când s-a urcat ultima oară pe cântar, Baloo avea 350 kg. Nu poate fi manipulat aşa uşor, ca oamenii de rând!

Lupenenii l-au sărbătorit recent pe Baloo, cu toate onorurile! Pe care le merită din plin! Sărbătoare la care mă raliez şi eu, deşi susţin legislaţia ecologistă. Cred însă că pentru acest urs se poate face o derogare. La mulţi ani, Baloo!

Valeriu BUTULESCU