George Coșbuc, redescoperit de elevii hunedoreni la Biblioteca județeană din Deva

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, a marcat la începutul lunii mai împlinirea unui secol de la plecarea din această lume a îndrăgitului poet George Coşbuc. La Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva a fost organizată o manifestare cultural-educativă dedicată acestei comemorări, printr-o prezentare amplă și bine documentată a vieţii şi operei poetului.

Managerul Bibliotecii, Ioan Sebastian Bara arată că George Coșbuc este una dintre cele mai vii și mai înflăcărate voci ale liricii românești, personalitate de frunte a culturii române care a părăsit această lume în urmă cu exact o sută de ani, la 9 mai 1918. ”În anul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri era imposibil să nu ne amintim de marele patriot care a fost George Coșbuc, de versurile sale care au pătruns în sufletele a zeci de generații, versuri care i-au însoțit pe români din copilărie până în ultima zi a vieții. Poeziile lui George Coșbuc – fie ele de dragoste, fie cele patriotice – au o muzicalitate și o armonie care le fac îndrăgite, accesibile, spunând în cuvinte tot ceea ce fiecare om ar dori să exprime. Întreaga creație poetică a lui George Coșbuc este străbătută de un puternic fior patriotic, de dragoste pentru popor, pentru pământul românesc, pentru istoria noastră. De peste un secol, poeziile lui George Coșbuc fac parte din comoara noastră culturală, versurile lui le cunoaștem toți, la fel și îndrăgitele cântece compuse pe aceste versuri. Puțini sunt acei români cărora să nu le tresară inima auzind cântece ca „Numai una”, „La oglindă”, la fel cum puțini sunt cei care nu se emoționează citind versurile celui care a fost „suflet în sufletul neamului” său românesc”, spune Ioan Sebastian Bara.

George Coșbuc n-a avut fericirea să vadă România întregită, soarta a fost nemiloasă cu el, iar firul vieții i s-a frânt la 9 mai 1918, cu șase luni înainte de făurirea Marii Uniri. Marele istoric Nicolae Iorga a consemnat cum nu se poate mai bine acest adevăr trist: „Cel ce a cântat toate vitejiile neamului, de la Gelu al legendei până la dorobanții din 77, moare fără să fi văzut cu ochii sub steag pe aceia cari au onorat din nou sfântul drapel al țării. Să lăsăm ca asupra frunții lui palide, acum liniștite, să cadă o umbră mângâietoare a depărtatului tricolor nevăzut.”

Poeziile sale vor trece și de aici înainte din generație în generație ca o veritabilă ștafetă a dragostei de țară, a dragostei pentru istoria noastră, pentru minunatele noastre locuri, pentru sufletul românesc atât de bine zugrăvit de poet.

Iar aici, la Deva, atunci când trecem prin parcul Cetății, să citim cu emoţie aceste versuri ale lui George Coșbuc din poezia „Graiul neamului”, de pe postamentul statuii lui Decebal și să ne plecăm o clipă frunțile în memoria acestui îndrăgit poet al românilor:

„Dar nestrămutați strămoșii

Tot cu arma-n mâini au stat:

Au văzut și munți de oase,

Și de sânge râuri roșii,

Dar din țara lor nu-i scoase

Nici potop și nici furtună.”

Ca de obicei, la finalul prezentării au fost adresate publicului întrebări despre viața și opera lui George Coșbuc, cei care au oferit răspunsuri corecte fiind recompensați cu premii constând în cărți și diplome oferite de Biblioteca Județeană.