Dacă privești dincolo de îngrijorătoarele statistici și mai ales dacă te uiți mai atent la numele și, mai ales, caracterul uman al celor pe care virusul acesta pervers (care ne-a schimbat tuturor viața) i-a răpus în acest an, ai putea avea impresia că virusul nu e unul care ucide ci, dimpotrivă, unul care înalță. Nu cred că există altfel o explicație logică a faptului că printre cei care au pierdut lupta se numără, în genere, oameni buni, oameni a căror viață a fost una exemplară, de multe ori demnă de invidiat.
Așa este și cazul lui Sorin Tuhuț, cunoscut în Valea Jiului nu atât prin latura profesională de șofer în cadrul Administrației Publice Locale de la Petroșani, ci îndeosebi în lumea artiștilor, mai ales după numele ”de scenă” care-i configura impecabil personalitatea: Pufu. Pentru că Pufu a fost într-adevăr, un om blând, discret, modest, sensibil și mereu pregătit pentru a sări în ajutorul oricui avea nevoie de sprijinul său. Puține sunt evenimentele publice din ultimii cel puțin 20 de ani de la Petroșani în care ”semnătura” lui Pufu să nu se facă simțită în sonorizarea perfectă a acestor evenimente. Pentru că Pufu era și un meticulos profesionist în tot ceea ce făcea. Așa l-am cunoscut și noi, Sorin Tuhuț fiindu-ne partener de nădejde la toate edițiile ”Galei Premiilor Exclusiv” pe care le-am organizat în ultimii 20 de ani, dar și în multe alte evenimente la care, fără aportul său, nu ne-am fi putut face auziți. Iar ca noi sunt zeci, sute de oameni pentru care Pufu a fost omul perfect de la… sunet.
Dincolo de calitățile sale profesionale și de felul său de a fi prieten de nădejde al oricăruia dintre colaboratorii săi, Sorin Tuhuț a fost un familist convins, un soț exemplar și un tată devotat. Așa cum, tot profesional, a fost un conducător auto în care edilii Petroșaniului și-au pus, fără rezerve, încrederea și viața. O recunoaște și primarul Tiberiu Iacob Ridzi, atunci când spune că ”Sorin a fost omul împreună cu care am lucrat ani de zile, unul dintre colaboratorii mei apropiați, alături de care am străbătut mii de kilometri și care întotdeauna a avut grijă să mă ducă în siguranță acolo unde trebuia să ajung, pentru problemele orașului.”
În toată nebunia asta a pandemiei virale care ne ține atât de distanți unii de ceilalți, cei mai mulți dintre cei care obișnuiam să ne întâlnim cu Pufu cu o ritmicitate aproape zilnică, nici măcar nu am știut că periculosul virus Covid-19 l-a atins, motiv pentru care șocul că, mai mult, virusul l-a răpus este încă unul incredibil. Și poate, dacă n-am fi văzut, anul acesta, încă multe alte cazuri similare, în care oameni buni, oameni de excepție s-au stins rapid și dureros, am fi tentați să credem că și vestea trecerii la cele veșnice a lui Sorin Tuhuț, la vârsta de numai 50 de ani, nu este decât o glumă sinistră. Dar, din păcate, nu e !
Cu inimile cernite, nu ne mai rămâne acum decât să ne rugăm pentru odihna veșnică a lui Sorin Tuhuț, pentru mângâierea sufletelor familiei greu încercate și să credem că, poate, ceea ce li se întâmplă în aceste vremuri oamenilor buni, așa cum a fost și Pufu, este un Plan al Bunului Dumnezeu care-i cheamă alături de el, la vremuri de restriște, mai ales pe cei buni și drepți.
Dumnezeu să-l odihnească în pace !