S-au scurs deja câțiva ani de când în viața culturală a Văii Jiului a apărut numele poetei Carmen Pinte, ale cărei poezii, ce dau sens unor sentimente profunde și unor emoții învolburate, au devenit o prezență constantă, aproape cotidiană, grație îndeosebi spațiului virtual în care autoarea și-a găsit deja un loc special.
Desigur, dincolo de generozitatea acestui spațiu fără margini, care aduce poezia aproape instantaneu sub ochii publicului, pentru Carmen Pinte – ca de altfel, pentru orice scriitor care se respectă – magia cuvântului tipărit în paginile unei cărți rămâne maxima recompensă a creației sale literare. Iată de ce, în chip fericit, ”Gând înflorit”, al treilea volum de autor al poetei Carmen Pinte, apărut de curând la Editura Inspirescu, vine ca o recunoaștere nu doar a talentului său creator, ci confirmă îndeosebi deplina maturitate artistică și sensibilitate poetică a autoarei.
Abordând teme existențiale majore, alternând stiluri poetice clasice și moderne, Carmen Pinte realizează un tablou metaforic extrem de sensibil al umanității, pendulând între real și utopic cu o lejeritate care nu poate fi la îndemână decât visătorilor și mai cu seamă a creatorilor de poezie.
În versurile cuprinse în acest volum, gândurile sale înfloresc spectaculos, scăldate în ”apa vie” a unui lirism cu totul și cu totul special, înțelenind în rădăcini tot mai trainice și mai adânci condeiul plin de talent al distinsei poete. Poeziile doamnei Carmen Pinte îmbracă, în genere, dincolo de formele literare specifice genului, o seamă de forme plastice, astfel încât citindu-le, cuvintele par că se transformă, instant, în imagini, introducând cititorul într-un labirint al realității virtuale.
Vă invităm să pătrundeți în această fascinantă galerie artistică a poeziei, odată cu lectura celor mai recente versuri, din care vă prezentăm și noi aici chiar cele cuprinse în poezia ce poartă numele acestui volum, versuri ce poartă amprenta deja definitorie a poetei Carmen Pinte, un creator relativ tânăr în conglomeratul literar hunedorean, dar care și-a demonstrat deja, fără echivoc, maturitatea artistică.
Gând înflorit
Mi-e gândul înflorit și-n jur e pace,
Tristețea-și toarce somnul sub zăpezi,
Lumina mea pe umerii tăi zace,
Izvor de vise scaldă ochii verzi.
Un roi de fluturi ceața o deșiră,
Cu aripi între cer și infinit,
Se-nalță, se coboară-n cânt de liră,
Din zâmbet primăvara la zenit.
Răzbat psalmi de iubire-n depărtare,
Mugurii verzi ițesc de-acum în floare,
Cu-o surdă adiere dinspre zare
Privirea-mi se întoarce să măsoare.
Mi-e liniște în gândul înflorit,
Pe cerul nopții visul s-a ivit!