Valsează timpu-n brațe de netimp
În ritm de răsărituri și apusuri
Se-nclină însăși fruntea lui Olimp
Să preamărească sensul din opusuri.
De jos, de sus, Pământ și Panteon
Lumina și-ntunericul visează
Un vals în doi pe-o scenă-n Odeon
Și trupurile lor se-mpreunează.
Un pas-nainte, altul înapoi,
La stânga și la dreapta nemuririi
Întruchipați într-unul amândoi
Uitând de rânduielile fiirii.
Se contopesc în trei dimensiuni
Iar cea de-a patra-ncepe să se nască,
Se-mpart în mii și mii de versiuni
Și cine-ar cuteza să-i mai oprească?
Și-apoi treziți din vis și preumblări
Se reîntorc la umbre și la stele
Lăsând în urmă mii de întrebări
Ce scurmă crunt prin gândurile mele…