Decembrie, teiul mirific în care înfloresc, iarna, colindele și la Petroșani

Home Cultură Decembrie, teiul mirific în care înfloresc, iarna, colindele și la Petroșani
Decembrie, teiul mirific în care înfloresc, iarna, colindele și la Petroșani

Cenaclul ”Lumină lină” și Corul ”Izvorașul” – două raze fierbinți de cânte de țară, de la care s-au aprins și au ars ca un rug, inimile unui public nepereche.

7 Decembrie 2019. În timp ce dl. Toma Gheorghe, președintele Asociației Sfinții Apostoli, organizatorul spectacolului extraordinar de colinde, pricesne și cântece patriotice, alături de Protopopiatul Petroșani, urca treptele recunoașterii sale cultural-umanitare, spre scena admirabilului lăcaș de cultură care este Teatrul ”I. D. Sârbu”, pentru a i se înmâna Diploma de ”Cetățean de onoare” de către primarul Tiberiu Iacob Ridzi, de pe Columna lui Traian cobora, parcă în veșmânt de dac liber, lăstarul tradiției și identității noastre naționale. Un copil minune, de 9 ani, din Mănăstirea credinței familiei Simbean Tiberiu și Anda, așezată frumos în mijlocul iubirii de neam și de țară, un loc plin de istorie pe numele său nepieritor Vințul de Jos, tribună prin fața căreia trec toți cei care cu evlavie se îndreaptă spre Cetatea Unirii de la Alba Iulia.

Așa a început sărbătoarea colindelor închinată ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI și a NAȘTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS. Două lumânări aprinse pentru totdeauna, în sufletul neamului nostru românesc.

Deodată sala s-a transformat într-o biserică neîncăpătoare, din al cărei altar au ieșit drepți, în ținută de cuvântare, preoții Corului ”Izvorașul” al Arhiepiscopiei Severinului și Strehaiei. Un cor rânduit, poate, după așezarea icoanelor în strană și născut din mâinile mamelor care țeseau la război, pânza albă a credinței noastre milenare. S-a revărsat peste sală puterea tămăduitoare a colindelor laice și a celor de stea – colindele sufletului românesc izvorâte din înaltul cerului ce curg, neîncetat, prin venele sfinte ale acestui popor.

Preoții nu se mai opreau din cântec, prezentul nu se mai sătura să-i asculte. Stegulețe tricolore, eșarfe tricolore, aplauze tricolore au salutat în picioare ieșirea lor din scenă, ca după un ospăț românesc, ce ținea trei zile și trei nopți.

Au intrat apoi în cântec, ceilalți MARI APOSTOLI ai tradițiilor și identității noastre, sub cununa pe care o poartă și pe care scrie, cu litere de glie, să vină ”LUMINĂ LINĂ” ! Părintele Cătălin Dumitrean, arhitectul acestui Cenaclu, a dat glas cântecului românesc ce s-a așternut, apoi, în valuri, în inimile unui public însetat de românism. Printre colindele ce curgeau frumos peste creștetul mulțimii, strălucea ca o stea ”Micul Patriot” – Tudor Limbean – îmbrăcat în haine albe, de înger, recitând cu sufletul la gură: ”Nu plânge, Maică Românie” și cântând, ca o vioară, ”Neam român ridică-ți fruntea-n soare” ori ”Străin în lumea mare”.

A venit și confluența acestui ”izvor pământean” cu fluviul”Lumină lină”, devenind într-o clipă, o icoană mișcătoare, ce a mișcat toate inimile sălii, ca vântul, crengile brazilor, primăvara, pe răcoare. Din neodihnă s-a arătat, princiar, Patriarhul cântecelor noastre patriotice – părintele Doru Gheaja, care a intrat triumfător în piepturile celor prezenți, asemenea marelui Voievod Mihai Viteazul în Cetatea Unirii de la Alba Iulia.

A ars în colinde Ardealul, a ars în cântece Moldova, a ars în imnuri Muntenia – trei lumânări aprinse ca o ”Sfântă Treime” – adunate acum, pentru vecie, în casa părintească cu nume sfânt de ROMÂNIA.

Cu asemenea APOSTOLI ai credinței noastre milenare: ”Țara mea sfântă nu moare / Cât va fi pământ sub soare !”

La despărțire, din pieptul ”Micului Patriot” a răsunat, un glas de înger, care a făcut milenare urare: ”DUMNEZEU SĂ BINECUVÂNTEZE ROMÂNIA ”!

Dorel NEAMȚU