O fi fost vineri, 13 noiembrie 2020, o zi diferită față de celelalte, dar cert este că pentru scriitorul Valeriu Butulescu nu a fost deloc una cu ghinion, ba dimpotrivă, culmea !, ceasul său norocos a bătut chiar în ceasul al treisprezecelea al zilei. Moment în care, în direct dar în online (așa cum se întâmplă cu tot ceea ce se mai întâmplă bun în lumea asta !) lui Valeriu Butulescu i-a fost decernat un nou premiu literar. Acesta a devenit astfel laureat al Concursului Naţional de Literatură Satirică, într-un eveniment organizat de Consiliul Judeţean Brăila şi de Primăria Brăila, prin Centrul judeţean pentru promovarea culturii.
Contrar unei alte ziceri neaoșe, Valeriu Butulescu reconfirmă odată cu acest premiu că n-a intrat niciodată ”ca orbul în Brăila”, așa cum recunoaște chiar distinsul om de cultură. ”Nu e prima oară când primesc o cunună de lauri de la Brăila. Acum doi ani am fost răsplătit şi plătit pentru volumul de aforisme „Maculator existenţial”. Au făcut-o brăilenii! Că doar nu era să o facă hunedorenii mei! Aici, când aud de cultură, pe unii îi apucă migrenele… În general, instituţiile statului, mai ales cele garnisite cu persoane alese prin vot popular, nu gustă satira. Cum să o guste, când ele nu au nici măcar bun simţ, darămite simţul umorului?! De regulă, aleşii nu au un comportament ales! Mulţi fac alergie când se intersectează cu scriitori sarcastici. Asta e! Când te cheamă Trahanache, e greu să-l iubeşti pe Caragiale! Altfel stau lucrurile în municipiul lui Terente! Aici umorul e la el acasă. Oamenii gustă ironia şi nu se supără! Cauza acestei schimbări de atitudine e legată de numele unui brăilean: excepţionalul promotor al satirei grafice Costel Pătrăşcan”, se destăinuie Valeriu Butulescu.
Încântat de onoarea care i-a fost făcută din nou de brăileni, prin acest premiu literar, Valeriu Butulescu le-a mulțumit acestora în elegantul său stil epistolar, printr-un mesaj transmis on-line, căci acestea sunt, în prezent, posibilitățile de interacțiune pe care le mai permite pandemia. ”M-am obişnuit să trăiesc online! Materialele de concurs le-am trimis online, jurizarea şi premierea s-au făcut online, banii îi voi primi online. Şi tot online le-am trimis organizatorilor mulţumirile mele, alături de textul de mai jos: „Dacă în Italia, toate drumurile duc la Roma, la noi, ele duc la Brăila! Odinioară, frumosul oraş de pe Dunăre era atât de pregnant şi accesibil în plan economic şi spiritual, că-l puteau găsi şi nevăzătorii. Aşa înţeleg eu expresia arhicunoscută” a nimerit orbul Brăila!” Care mi-a dat curaj să o caut şi eu, scriind trei proze scurte satirice pentru Concursul Naţional de la Brăila 2020. Tema concursului a fost dificilă; pandemia. Ţinând cont de dramatismul evenimentelor, subiectul s-ar preta mai degrabă la dramă. Dar noi românii ştim să facem haz de necaz. Râsu-plânsul nostru valah e inconfundabil. Ne tragem din daci, care râdeau în faţa morţii. Tot noi am patentat, la Săpânţa, primul cimitir vesel din Europa. Aşa că am scris trei proze satirice despre pandemie. Mă bucur că au convins juriul. Şi felicit pe această cale organizatorii! Adevărul e că Dunărea mi-a purtat noroc. În 2007, la Bratislava a fost publicată piesa mea în limba slovacă „Docasna vecnost (Veşnicie provizorie), jucată ulterior pe mai multe scene din Slovacia. În 2008, la „Literaturhaus” din Viena mi s-a prezentat cartea în limba germană „Gedankenspitter”. În 2011, la Belgrad, am primit Premiul „Domanovic” pentru proză scurtă satirică. Iar în 2015, tot pe Dunăre, vizavi de Zimnicea, în oraşul bulgar Şvistov, tot pentru proză scurtă satirică am primit Premiul „Aleko International” cea mai importantă distincţie literară acordată de Bulgaria unui scriitor străin. Şi acum, iată-mă intrând în posesia premiului de la Brăila. Dunărea e iar alături de mine. Păcat că, şi ea şi eu, suntem tot mai aproape de vărsare !”, a scris Butulescu, în mesajul său transmis Brăilenilor și, acum, prin intermediul nostru, tuturor iubitorilor de literatură de pe mapamond.
De regulă, o astfel de performanță în domeniul cultural merita o strângere de mână, alături de felicitările cuvenite maestrului Valeriu Butulescu, așa cum am făcut la fiecare succes al acestuia din ultimele decenii. Vremurile în care trăim ne impun și nouă să facem acest lucru doar online, dar aprecierile sunt la fel de sincere și de cuvenite ca întotdeauna. Felicitări, maestre Valeriu Butulescu !