Maladie / O poezie de Mirela Cocheci

Noi suferim de-o cruntă maladie,

Noi suntem torțe vii, mereu arzând

Pe-altarul lecțiilor de democrație

Și nu există vindecare prea curând.

 

Suntem contaminați de „libertate”,

Suntem pătrunși de virusul din vest,

De aparența din prosperitate,

E-n carantină dreptul la protest.

 

Suntem bolnavi de-atâta „fericire”,

De-atâta bine… ochii ne-au orbit,

S-a virusat computerul „GÂNDIRE”

Și-n noi patriotismul a murit.

 

Avem coloana vertebrală ruptă,

Iar brațele ne dor de „abundență”,

De ignoranță, de politica cea coruptă,

Suntem mereu doar în convalescență.

 

Ne-am gârbovit de-atâta bogăție

Și ne-am îmbolnăvit necontenit

Și tot mai credem în democrație

O, biet popor, de febră adormit!

 

Ne plâng copiii și ne mor de sete

Să bea din ciur dreptate-i învățăm,

Învățăcei ai unei nații bete

O, Doamne, cât putem să mai răbdăm?

 

Noi suferim de-o cruntă maladie

De care nimeni nu s-a vindecat,

Bolnavă e întreaga Românie,

Popor febril, nediagnosticat!