Chiar în ziua în care întregul mapamond stătea cu ochii pe un eveniment trist, dar care va rămâne definitiv unul memorabil în istoria universală, funerariile Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, într-un alt colț de lume, în România, la Vulcan, în Valea Jiului, a încetat din viață un eminent dascăl și om de cultură: profesorul Francisc Czimbalmos.
În vârstă de 86 de ani, profesorul Francisc Czimbalmos era considerat nu doar un cadru didactic valoros și un istoric desăvârșit, ci și un veritabil atlas de cultură generală, un formator de educație și caractere desăvârșit care, în ciuda severității și exigențelor manifestate la catedră, în cariera sa profesională de mai bine de o jumătate de secol, a fost apreciat și admirat de zeci de generații de elevi din această localitate.
Absolvent al Facultății de Istorie a Universității din București și doctor în Filosofie, prof. Francisc Czimbalmos se numără, alături de Gheorghe Antoce, Maria Antoce, Margareta Bal, Alexandru Bâldea, Vasile Hăprean, Liviu Macea, Elisabeta Filip, Gheorghe Jurca, Mircea Poenaru, Ileana Baja și Vasile Muntean, între fondatorii Liceului din Vulcan, în anul 1960. Într-un top magister întocmit de absolvenții mai multor generații care au învățat aici, prof. Francisc Czimbalmos era catalogat drept ”cel mai cult și cel mai multilateral profesor”. O definiție în perfectă concordanță cu personalitatea și activitatea acestui dascăl, dedicat întrutotul educației, dincolo de limitele catedrei sale de istorie și de filosofie.
Mii de elevi absolvenți ai Liceului Teoretic Vulcan (devenit în 1977, liceu Industrial), astăzi Liceul Tehnologic ”Mihai Viteazu” Vulcan își amintesc orele de istorie și, mai ales, de cele de filosofie, îmbinate magistral de prof. Francisc Czimbalmos cu lecturi din marile opere ale literaturii universale, cu vizionarea de imagini reprezentând cele mai valoroase creații ale artei universale, cu audiții muzicale (opere, simfonii, concerte) sau cu informații valoroase despre marile personalități ale umanității din toate domeniile de activitate, lecțiile sale fiind mai degrabă demne de valoarea unor prelegeri academice ținute din dorința declarată a acestuia de a-și înzestra elevii cu o cultură generală solidă și bogată. Fire aristrocratică, prof. Francisc Czimbalmos a reușit, prin vasta sa cultură, dar și prin atitudine și acțiune, să eclipseze chiar și rigorile regimului comunist în perioada căruia a profesat o bună parte din carieră, fiind recunoscut printre altele, inclusiv pentru faptul că displăcându-i profund termenul ”tovarăș”, folosea ca formulă de adresare către elevi și colegii profesori doar apelativele ”domnule”, ”doamnă” sau ”domnișoară” (după caz) și nu accepta ca ceilalți să i se adreseze altfel decât ”domnule profesor”.
Preocupat deopotrivă de educație, cultură și artă dar și de sport, prof. Czimbalmos s-a dovedit a fi și un excepțional antrenor, dorința sa de a completa activitatea profesorilor de sport Gurtavenco și Cazacu transformându-se într-un succes de nivel național al echipei de volei a liceului, pe care a înființat-o și care, odată cu retragarea sa de pe banca de antrenor, s-a desființat.
Chiar și după retragerea sa de la catedră, în anul 2007, prof. Francisc Czimbalmos a rămas un om extrem de activ în viața școlii și a comunității, dar și un educator la fel de pasionat, dăruind prietenilor săi consumatori de cultură, prilejul unor dialoguri memorabile, dar și prețioase daruri din uriașa și valoroasa bibliotecă în care-și transformase propria locuință.
Odată cu trecerea sa în neființă, la 19 septembrie 2022, rămân amintiri prețioase și cunoștințe valoroase pe care acesta le-a lăsat în mintea și în sufletul tuturor celor care, fie elevi, fie colegi, fie prieteni, l-au cunoscut și l-au respectat. Așa cum întâmplător sau nu (doar bunul Dumnezeu știe!) profesorul Francisc Czimbalmos și-a rezervat trecerea în eternitate pentru o zi al cărei reper istoric va rămâne, în mod cert, unul etern în cronologia universală.
Dumnezeu să-l odihnească în pace !