Articol realizat de prof. dr. Ing. GHEORGHE NEAȚĂ – Director general coordonator R.G. ”DACIA” Hunedoara
Rasa de oi țurcane Breze are ca leagăn de formare bazinul Văii Jiului mărginit de culmile abrupte ale munților Parâng, Șureanu, Retezat, cu localități precum Petrila, Lupeni, Straja, Câmpul lui Neag, Aninoasa, Bănița, Jieț, Crivadia, Baru Mare până în Bumbeștii Gorjului.
Nu se cunoaște exact timpul si metodele de formare a acestei populații dar există certitudinea că oamenii din zonă au exploatat apariția la un moment dat a unei mutații genetice în populație care prezintă caracteristicile fenotipice ale populației actuale.
Specialiștii nu s-au aplecat prea mult spre această populație de oi, aceasta fiind lăsată în seama crescătorilor localnici care au crescut-o și au ameliorat-o cu mare dragoste izolând-o reproductiv de toate celelalte populații de țurcană.
Caracteristica fenotipică care o definește este dată de desenul deosebit al feței cu obraji de culoare închisă castaniu închis până la negru lucios, brăzdat de o brezătură de culoare alba mai îngusta sau mai largă in forma literei “V” sau triunghi imperfect, cu baza in zona frunții (coarnelor) care coboară până la limita buzei superioare.
De acest desen s-au legat crescătorii din vremuri străvechi când au început să selecționeze reproducătorii si să planifice împerecherile, astfel încât această brezătură să rămână dominantă și să se transmită din generație în generație. Având efective relativ mici cuprinse între 20 și 100 de oi crescătorii au urmărit în selecție pe lângă brezătura caracteristică și o creștere a productivității animalelor mai ales în direcția producției de lapte care cu timpul în generații succesive de selecție a devenit foarte importantă, fiind o sursă reală pentru traiul ciobanilor localnici.
Este foarte important de reținut că brezătura caracteristică coroborată cu producția mare de lapte, peste media populației la indivizii reținuți pentru reproducție a creat în timp o corelație pozitivă între aspectul fenotipic si producția de lapte. Oile breze au o constituție fină spre robustă caracteristică oilor de munte cu o talie cuprinsă între 50 si 70 cm și o lungime corporală între 70 si 110 cm. Corpul este piriform descriind aproape un trapez cu baza mare pe linia feselor sprijinit pe patru picioare puternice terminate cu ongloane de culoare neagră foarte rezistente la mers și pășunat în terenuri tari, pietroase. Toracele este suficient de larg, lung și adânc adăpostind în interiorul său inima și plămânii foarte bine dezvoltate caracteristici anatomice ce favorizează o mare capacitate respiratorie transpusă în vitalitate pronunțată, consum sporit de furaje și în final producții ridicate de lapte. Capul este puțin convex (berbecat) cu coarne bine dezvoltate continuat cu un gât bine prins de trunchi, lung și mai subțire ca la celelalte țurcane (bucălăi, bele).
Ca rezultat al selecției mamelor de berbeci forma dar mai ales mărimea glandei mamare impresionează prin dimensiuni, pretabil la mulsul mecanic. Capacitatea lactogenă a oilor breze este foarte bună situând această rasă la limita inferioară imediată a raselor specializate pentru producția de lapte. Această caracteristică creează mari probleme crescătorilor în perioada de supt a mieilor pentru că trebuie să intervină zilnic să mulgă laptele rezidual, altfel riscând să compromită glanda mamară. Pe lângă suprafețele mici de pășuni pe care sunt crescute și această intervenție zilnică în timpul când mieii se află în perioada de alăptare face ca efectivele crescute în ferme să aibă dimensiuni mici.
Lâna este grosieră acoperind trunchiul fără o extindere pe față și picioare cu abdomenul mai puțin îmbrăcat ca la rasele Bucălae sau Bălă, greutatea cojocului fiind cuprinsă între 3 și 4 kg la oi și 5 și 9 kg la berbeci. Dezvoltarea corporală este foarte bună acolo unde oile beneficiază de condiții optime de furajare și exploatare, oile ajungând ușor la greutatea de 60-70 kg și berbecii la 90-120 kg și peste.
Mieii la fătare au greutăți cuprinse între 5 – 7,5 kg cu recorduri de 8 – 10 kg existând în populație exemplare cu fătări gemelare greutatea mieilor însumând 13-14 kg (ex. Exploatația doamnei Boantă Tamara cântăriți în data de 4.03.2021)
Producția de lapte este în anumite turme secționate și bine furajate de peste 2-2,5 kg pe zi. Dacă la aceste producții mai adăugăm și faptul că în populație sunt efective cu o natalitate de 140-150 % ne dăm seama cat de valoroasă poate să fie această rasă.
De valoarea acestei populații au început să își dea seama crescătorii care fac tranzacții de-a dreptul uluitoare ajungând să cumpere berbeci din stadiul de miel la prețuri de 10 000 – 20 000 lei și mieluțe la prețuri de 2000-3000 lei. Vă mărturisesc că am trăit să văd acest tip de tranzacții și cu altă ocazie cu acceptul crescătorilor respectiv o să le mărturisesc într-un alt articol.
Crescătorii remarcabili cu efective deosebite în zonă am putea numi pe Lupșa Ion, Stan Ion, Boantă Tamara, Labău Ion, Jurcă Anișoara și alții cu care sigur ne vom mai întâlni.
CE ESTE DE FĂCUT CU ACESTĂ POPULAȚIE?
- Datorită faptului că se crește într-un areal defavorizat trebuie ca nivelul minim de efective pentru care se acordă sprijin voluntar cuplat să scadă de la 60 de capete la 30 de capete, astfel încât să poată beneficia cat mai mulți crescători.
- Fiind o populație mica în pericol de dispariție trebuie urgent făcut un program de reconstituire si dezvoltare al rasei conform Regulamentului European 1012/2016, astefel încât să poată folosi la reproducție în faza incipientă berbeci din populația respectivă fără origine cunoscută pe două generații dar care să manifeste fenotipic toate caracterele rasei.
- Având caracteristici conformație și mai ales de producție total diferite de celelalte tipuri de țurcană se impune extinderea lucrărilor de control oficial al performanțelor, constituirea unei baze de date separate de celelalte ecotipuri astfel incât serviciul tehnic al registrului genealogic ”DACIA” Hunedoara să poată omologa această populație sporind astfel zestrea genetică a populațiilor de ovine Romanești și creșterea biodiversității genetice în domeniul creșterii animalelor.
Desigur pentru foarte mulți cititori datele prezentate în acest articol prezintă unele curiozități, pe cei care nu cred îi invit să vadă că nu sunt povești la gura sobei ci sunt realități care demontrează încă o dată ca Ecotipurile rasei țurcane sunt deosebit de valoroase doar că trebuie asigurate condiții de creștere optime ca să poată sa-și exprime potențialul real de producție.